VORBE SAU FAPTE?

„Să nu iubim cu vorba … ci cu fapta” (1 Ioan 3:18)

Trebuie să fim preocupaţi de nevoile spirituale şi materiale ale celorlalţi. E greu să înţelegi conceptul dragostei lui Dumnezeu când nu ştii dacă ai ce mânca la următoarea masă sau dacă la noapte vei avea un acoperiş deasupra capului. Băncile de alimente din lumea întreagă se confruntă cu o creştere dramatică a solicitărilor de urgenţă. Voluntara Cindy Crosby scrie: „Fiecare persoană e la fel de diferită precum modelele dintr-un caleidoscop: pensionari, bolnavi mintal, mame singure, bărbaţi tineri rataţi ca urmare a unor necazuri. Nu toţi sunt mulţumitori. Unii sunt mânioşi, alţii refuză să te privească în ochi, alţii pleacă fără să spună mai mult de două-trei cuvinte. Dacă te oferi voluntar numai ca să ai o părere bună despre tine însuţi, vei renunţa. Idealurile măreţe se spulberă ca nişte vitralii bombardate de pietre. Poveştile lor sunt cele care te ating. O mamă săracă a cărui fiu s-a dus cu bursă la Harvard … femeia care mi-a mulţumit de atâtea ori încât am pierdut şirul… mama a şase copii care s-a simţit uşurată în mod palpabil pentru că şi-a putut hrăni familia timp de o lună. Îmi aduc aminte de cuvintele Domnului Isus: „am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; … am fost străin, şi M-aţi primit” (Matei 25:35). Când mă gândesc la foame, văd chipuri. Şi lucrul acesta contează”. E mai uşor să iubeşti în teorie decât în practică, mai ales când e vorba de oameni dificili sau diferiţi. Dar dragostea autentică nu e definită de sentimente bune sau rele; Dumnezeu a stabilit deja standardul. „Cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? … să nu iubim cu vorba … ci cu fapta” (1 Ioan 3:17-18).

Share