VOLUNTARI, NU RECRUŢI

„Dragostea lui Hristos ne strânge” (2 Corinteni 5:14)

Pavel scrie: „dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi, deci, au murit”. Dumnezeu caută voluntari, nu recruţi. Recruţii sunt motivaţi de lege; voluntarii sunt motivaţi de dragoste. După atacul de la Pearl Harbour, centrele de înrolare din toată America erau ticsite cu băieţi prea tineri ca să lupte, bărbaţi pensionari şi chiar invalizi. Un om mai în vârstă i-a spus funcţionarului de la recrutări: „Consider că este cel mai mare privilegiu să mor apărându-mi ţara”. De ce fac oamenii lucrul acesta? Din datorie? Da, dar uneori chiar dintr-o pornire mai înaltă – din devotament! Inimile lor au fost acaparate de o cauză. Confruntându-se cu pierderea libertăţii sale, a familiei, a lucrării şi posibil chiar şi a vieţii, Martin Luther a spus puterilor ecleziale din vremea sa: „Nu mă voi lepăda de credinţă. Conştiinţa mea este prizoniera Cuvântului lui Dumnezeu!” Nimeni nu ar trebui să pună presiune asupra ta să fii învăţător de şcoală duminicală, să lucrezi cu tinerii, să dăruieşti cauzei lui Hristos, să-i vizitezi pe bolnavi, pe cei singuri şi pe cei nevoiaşi sau să-i slujeşti pe ceilalţi. Ar trebui să cerşeşti acest privilegiu! Pavel a spus: „Lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus” (Filipeni 3:7-8). Dedicarea ta faţă de Hristos e ca şi cum ai semna un cec în alb, spunând: „Doamne, completează tu suma”. Tu nu-I faci lui Dumnezeu o favoare prin faptul că-L slujeşti; El te onorează pentru că îţi îngăduie să-L slujeşti. Astăzi, măsoară ceea ce faci pentru Domnul – prin ceea ce faci efectiv.

Share