VIRTUTEA SMERENIEI (2)

„Cine este smerit cu duhul capătă cinste” (Proverbe 29:23)

Se spune că un pastor tânăr era foarte cunoscut pentru darul predicării. Însă când adunarea sa a crescut numeric – i-a crescut și eul! Într-o duminică, după ce a rostit cea mai bună predică a sa, un membru al bisericii i-a strâns mâna și i-a spus: „Sunteți unul dintre cei mai mari predicatori din generația noastră.” Tânărul predicator a zâmbit și a intrat în mașină. În timp ce el și soția sa mergeau cu mașina spre casă, el i-a spus soției ce i-a zis enoriașul. Soția nu a răspuns, așa că, după ce i-a smuls o replică afirmativă, el a întrebat-o: „Oare câți mari predicatori exista în această generație?” Ea a răspuns: „Cu unul mai puțin decât crezi tu, dragă!” Încearcă să ți-L imaginezi pe Domnul Isus luând un prosop și un lighean pentru a spăla noroiul de pe picioarele tale. În zilele acelea în care străzile erau nepavate, acest obicei era o politețe obișnuită. Când mergeai în vizită la cineva acasă, gazda îți spăla picioarele, fiind un mijloc de a-ți spune: „Iți urez bun venit și te onorez.” Când ucenicii Domnului Isus au protestat, El le-a spus: „Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu … Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceți.” (loan 13:15-17). Cineva l-a întrebat odată pe Leonard Bernstein, strălucitul dirijor al Filarmonicii din New York, care este cea mai dificilă poziție din orchestră. El a răspuns: „Vioara a doua.” Oricine dorește să stea pe scaunul din față. Însă în Împărăția lui Dumnezeu suntem chemați să-i punem pe ceilalți pe primul loc și pe noi pe locul al doilea. Când facem asta, Dumnezeu ne promite ca ne va onora.

Share