VEDERE ÎN ÎNTUNERIC (1)

“Cine dintre voi se teme de Domnul, şi umblă în întuneric?” (Isaia 50:10)

Dumnezeu ne promite pace, dar nu ne promite o călătorie liniştită sau imunitate faţă de pro­blemele vieţii. Biblia spune că e posibil să “te temi de Domnul şi totuşi să umbli în întuneric”. Să ne uităm în Biblie:

a) Iov a avut o viaţă exemplară şi totuşi a pierdut tot ce avea. Necăjit şi uimit, el a strigat “Mi-a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspândit întuneric pe cărările mele” (Iov 19:8);

b) Ieremia, după ce a predicat unui popor răzvrătit care l-a bătut şi l-a trimis în închisoare, a spus: “O … de mi-ar fi ochii un izvor de lacrămi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!” (leremia 9:1);

c) Pavel a suferit atât de mult încât “nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă” (2 Corinteni 1:8).

Credinţa este ca pelicula de film. Se revelează în întuneric. Întunericul ne face să ne sprijinim pe Dumnezeu aşa cum nu am face-o în mod normal. Adevărul este că dacă credinţa noastră nu ar fi încercată niciodată, nu am fi motivaţi să-L urmăm pe Dumnezeu şi să ne apropiem de El. Edward Mote a scris: “Când întunericul pare să-I ascundă faţa, mă odinesc în harul Său mereu acelaşi. Când totul în jurul meu se prăbuşeşte, El este toată nădejdea şi statornicia mea. Pe Hristos, stân­ca cea tare mă sprijin, căci orice alt sol este nisip mişcător”. Este uşor să-L lauzi pe Dumnezeu când eşti sănătos şi când facturile îţi sunt plătite. Doar când lumina devine brusc întuneric îţi dai seama ce este credinţa şi în ce ţi-ai pus cu adevărat încrederea. În astfel de perioade ne putem dezvolta vederea în întuneric!

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *