UNITATE ÎN DIVERSITATE (2)

„Să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii” (1 Petru 4:8)

În încercarea ta de a săvârşi unitatea: 1) Cugetă la motive. Numai Dumnezeu cunoaşte motivele din inima omului şi numai El are dreptul să le judece. „Cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în el?” (1 Corinteni 2:11). Noi suntem făpturi orientate spre lumea din afară; „omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă” (1 Samuel 16:7). Nu neapărat ceea ce fac oamenii ne determină să-i judecăm; ci ceea ce gândim noi despre ceea ce fac ei. Ne pripim să-i etichetăm pe oameni: „El răneşte pe toată lumea. Ea e egoistă. Ei nu se gândesc niciodată la ceilalţi”. Biserica din Roma îşi sabota propria unitate din cauza unor probleme externe, aşa că Pavel le-a reamintit că deşi comportamentul lor lăsa de dorit, motivele lor erau tot la fel. „Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu” (Romani 14:6). Unitatea nu depinde de conformitate exterioară, ci de înţelegerea inimilor! 2) Gândeste-te la impactul asupra celorlalţi. Noi spunem: „Nu e treaba nimănui altcuiva, e numai a mea câtă vreme nu încalc poruncile Scripturii”. Greşit! Poţi respecta litera legii, dar poţi încălca spiritul ei. Pavel a spus: „Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos” (1 Corinteni 10:23). Da, ai voie să faci, dar altcineva poate avea de suferit. Dumnezeu a dat o lege mai presus de legea „drepturilor mele”; e legea dragostei! El are grijă „ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi” (1 Corinteni 8:9). Ce ar trebui să faci? „Nu faceţi nimic … din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi” (Filipeni 2:3).

Share