UNITATE ÎN DIVERSITATE (1)

„Pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una” (Ioan 17:23)

Ultima rugăciune pe care a rostit-o Domnul Isus, înainte de răstignire, a fost ca noi să fim în chip desăvârşit una. E o poruncă grea! Noi suntem un amestec extrem de divers, diferiţi ca denominaţie, ca doctrină, din punct de vedere politic, emoţional, intelectual, social şi material, deseori până în punctul duşmăniei şi a dezbinării. Aşadar, cum poate primi răspuns rugăciunea lui Hristos şi poporul Său să fie una? Putem începe prin a recunoaşte că unitatea e voia lui Dumnezeu şi luându-ne angajamentul de a o realiza. Pe urmă, putem învăţa din ceea ce împărtăşeşte Pavel bisericii dezbinate din Roma despre principiile unităţii: 1) Unitate înseamnă să nu ne judecăm unii pe alţii. „Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său” (Romani 14:4). Numai Dumnezeu are autoritatea de a da verdicte. Chiar şi când ai dreptate sau când eşti în cea mai mare cunoştinţă de cauză, tot nu ai dreptul să judeci. Datoria ta e să „cauţi să păstrezi unirea Duhului” (Efeseni 4:3). Discută acest aspect cu Dumnezeu, apoi încrede-te în înţelepciunea Lui. 2) Unitatea ne cere să ne respectăm convingerile unii altora. „Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui” (Romani 14:5). Convingeri personale, nu păreri impuse de ceilalţi, la acestea se referă Pavel. Dorinţa de a face pe cineva după asemănarea ta e o formă de idolatrie şi de mândrie, care distruge orice posibilitate de unitate. Dumnezeu îşi rezervă dreptul de a-Şi creşte proprii copii fără ca tu să te amesteci! El îi va modela şi îi va călăuzi unde şi când hotărăşte El, deoarece El le înţelege nevoile şi capacităţile. Aşadar, lasă în seama Lui propria Lui datorie şi fă-ţi-o pe a ta, iubindu-i şi respectându-i pe ceilalţi.

Share