UMBLAREA PE APE (3)

„Dumnezeu este … un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi” (Psalmul 46:1)

Să mai observăm încă două lucruri: 1) Printre groază si devastare, uită-te după Izbăvitorul. Imaginează-ţi o barcă lovită de valuri uriaşe şi ucenicii înspăimântaţi care credeau că se vor scufunda. Ei au uitat promisiunea: „Dumnezeu este … un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem” (v. 1-2). Ei nu au căutat scăpare la Isus. Cu toate acestea, când s-a lăsat noaptea, iar situaţia părea fără ieşire, „Isus a venit la ei, umblând pe mare” (Matei 14:25). S-au bucurat? Nu, ci teama lor s-a intensificat şi au spus: „Este o nălucă!”(14:26). Ai grijă! Teama îţi poate deforma percepţiile şi poţi vedea răspunsul ca pe o altă problemă. Deseori ceea ce pare a fi o ameninţare este de fapt o binecuvântare ce urmează să se manifeste. De exemplu, îţi pierzi locul de muncă şi Dumnezeu îţi oferă unul mai bun, dar teama ta şi sentimentul că nu eşti persoana potrivită te fac să eviţi interviul. Caută-L pe Domnul Isus în vremuri de teamă; când El îţi ia un lucru mărunt, o face ca să-ţi ofere unul mai mare. 2) Binecuvântarea lui Dumnezeu necesită întotdeauna confruntarea cu teama. Domnul Isus l-a chemat pe Petru să vină la El. Dându-şi seama că e mai sigur să te găseşti în mijlocul furtunii cu Isus decât să stai în barcă fără El, Petru a mers spre El. Dar întotdeauna după ce ai mers prin credinţă există un moment în care auzi: „Dar dacă nu sunt suficient de bun pentru asta?” Petru a auzit asta, iar valurile stăteau să-l înghită. Panicat, el a strigat, iar Domnul Isus l-a salvat imediat. Petru nu se scufunda; el învăţa şi creştea! Când umbli prin credinţă, până şi eşecurile tale te vor duce la succes. Aşa că mergi cu Isus, El nu te va lăsa să te scufunzi.

Share