UMBLAREA PE APĂ (1)

„Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie” (Matei 14:22)

Când îţi dai seama că ai dat de necaz, te gândeşti uneori: „sigur am făcut ceva rău, probabil că nu am făcut voia lui Dumnezeu şi El mă pedepseşte”? Nu. Necazul are o sursă multiplă şi de obicei nu are legătură cu faptele noastre rele sau cu pedeapsa lui Dumnezeu. Ucenicii nu au trecut prin furtună din cauza neascultării, ci pentru că L-au ascultat pe Domnul Isus; nu prin respingerea voii lui Dumnezeu, ci îmbrăţişând-o. Biblia spune: „Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie” şi ei L-au ascultat. Uneori, te vei trezi în ape tulburi pentru că ai făcut ce este bine şi nu ceea ce face toată lumea. Când se întâmplă lucrul acesta, iată câteva lecţii pe care le putem învăţa din experienţa ucenicilor: 1) Ascultarea nu-ti garantează lipsa furtunilor. Ucenicii tocmai l-au văzut pe Isus hrănind cinci mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti şi a rămas mai multă mâncare decât au avut la început. Nu ar fi trebuit ca credinţa lor să fie întărită? Totuşi, ei au uitat complet lucrul acesta când teama a bătut la uşă. Domnul Isus le-a spus că se va întâlni cu ei pe celălalt mal şi cu toate acestea ei au uitat de puterea Lui care face minuni şi de promisiunea Lui şi s-au lăsat copleşiţi de teamă. Să înţelegem un lucru: când Dumnezeu nu-ţi rezolvă problema, El se va ivi în mijlocul ei şi te va face să ieşi din ea cu credinţa întărită. 2) Teama nu înseamnă că ești un neputincios. Ea îţi aduce aminte că eşti om şi asemenea ucenicilor, ai uitat Cine are putere şi Cine este în control. Iar acestea sunt lecţii care te ajută să ieşi biruitor din furtună.

Share