UMBLAREA ÎN ADEVĂR (3)

„Să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu” (Efeseni 4:24)

Este bine să-ţi doreşti adevărul, dar pentru a-l urma, trebuie „să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi …şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu” (v. 22-24). Un autor scrie: „Trebuie să fim dispuşi să purtăm conversaţiile pe care „omul cel vechi” le-ar fi evitat. Nu e uşor, e nevoie de doze mari de smerenie şi de acceptarea faptului că nu ne vom simţi bine. Cel mai rapid remediu este cel mai apropiat şi cel mai incomod: mărturisirea de moment. Am încercat. La o întâlnire, câteva femei discutau despre implicarea lor într-o organizaţie şi am vrut şi eu să iau parte la discuţie, aşa că le-am spus că am încercat să mă implic, dar nu am reuşit niciodată să pătrund înăuntru. Ştiam că mint. Nu am avut niciodată intenţia de a-mi petrece timpul cu aşa ceva. Aşadar intenţia mea a fost bună dar ceea ce am spus a fost grosolan, aşa încât am izbucnit: „Iertaţi-mă, v-am minţit. Nu m-am oferit niciodată voluntar acolo şi nici nu doresc aşa ceva!” Toate au tăcut şi în timp ce încercam să-mi amintesc unde mi-am lăsat geanta ca s-o pot şterge de acolo, în mod miraculos toate au izbucnit în râs. Indiferent cât de incomod este, adevărul ne face liberi. Urmărirea adevărului este asemenea călătoriei pe care o face somonul în amonte; noi mergem literalmente împotriva curentului. Lumea spune că adevărul se poate schimba în funcţie de circumstanţe, de comparaţii, de noi date şi niveluri de experienţă. Dar adevărul nu este relativ. El nu poate fi explicat logic sau adaptat stărilor noastre de spirit şi preferinţelor noastre. De aceea starea inimii noastre este atât de importantă. Când nu suntem în stare sau nu suntem dispuşi să ne gândim viaţa pe calea adevărului, trebuie să ne bazăm pe cultivarea inimii noastre”.

Share