UMBLAREA ÎN ADEVĂR (2)

„Găsesc, deci, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine”. (Romani 7:21)

Dacă nu faci ca adevărul să fie o prioritate, există o „lege în vigoare” care afirmă că şi atunci când „doreşti să faci binele, răul este lipit de tine”. Asta înseamnă că setarea noastre naturală „prestabilită” (cea selectată automat de computerul nostru intern în cazul în care noi nu selectăm o altă opţiune în mod deliberat) este întotdeauna orientată spre un standard mai jos. Un autor scrie: „Am locuit în Atlanta. Acolo există un tip de viţă ce se numeşte kudzu … şi odată ce se caţără pe un copac sau pe un gard, dacă nu o stârpeşti imediat, îţi va invada întreaga proprietate. Orice decepţie, orice omisiune subtilă, o mică minciună nevinovată e ca şi cum ai semăna o sămânţă de kudzu în grădina inimii tale. Pentru mine, e vorba de o pantă alunecoasă, cum ar fi să o iau pe un drum lăturalnic nemarcat, crezând că am găsit o scurtătură. Devin confuz, leneş, apoi mă rătăcesc. Las să se strecoare o încălcare a integrităţii, fără să o corectez. Simt atenţionarea Duhului Sfânt, dar o ignor şi rămân pe poziţie … şi astfel am făcut primul pas spre viaţa trăită în umbră… Minciunile nevinovate sunt asemenea bulgărilor de zăpadă care se rostogolesc pe deal în jos … sunt lipicioase şi se măresc rapid! Cum putem rămâne în adevăr când în noi avem potenţialul de a face compromisuri? în primul rând: trebuie să ne rededicăm umblării noastre cu Dumnezeu în fiecare dimineaţă, înainte de a face orice altceva. Facem lucrul acesta prin rugăciune şi prin citirea Scripturii. Făcând aşa, alegem lumina şi nu întunericul. În al doilea rând: trebuie să fim pe aceeaşi lungime de undă cu atenţionările Duhului. Acesta este un lucru extrem de personal, care creşte proporţional cu timpul şi cu devotamentul nostru faţă de umblarea cu Dumnezeu”.

Share