TRECI PRIN FURTUNĂ? (1)

„S-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică” (Matei 8:24)

Matei consemnează: „Isus S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El. Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică…” (v. 23-24). În limba greacă, cuvintele „o furtună straşnică” reprezintă un singur cuvânt, seismos. Seismologii studiază cutremurele şi seismograful le măsoară. Aşa că, furtuna prin care au trecut ucenicii i-a scuturat probabil până în măduva oaselor. Putem extrage o învăţătură importantă de aici. Când te îmbarci alături de Isus nu înseamnă că nu vei trece niciodată prin furtuni. Domnul Isus a spus: „În lume veţi avea necazuri” (Ioan 16:33). În ciuda promisiunii lui Dumnezeu de a ne ocroti şi de a ne ajuta să prosperăm, va trebui totuşi să ne confruntăm cu situaţii precum boala, lipsa, teama, etc. Diferenţa este că cei necredincioşi trec prin furtună fără Hristos, dar tu, ca şi credincios, vei trece prin ea încrezător că totul va fi bine, pentru că Isus e la bord. Oare aceasta înseamnă că nu vei simţi niciodată sentimente de panică? Ce bine ar fi să fie aşa! Dar nu e. Uitându-se la valurile tot mai mari şi la Mântuitorul care dormea, ucenicii au întrebat: „nu-Ţi pasă că pierim?” (Marcu 4:38). Acesta e motivul pentru care teama devine atât de înfricoşătoare. Ea îţi erodează încrederea în bunătatea lui Dumnezeu. Face să crească lăstarii îndoielii. Îţi ucide memoria. Ucenicii îl văzuseră deja pe Domnul Isus „tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod” (Matei 4:23). Teama creează o formă de amnezie spirituală. Îţi întunecă amintirile privitoare la minuni. Te face să uiţi ce a făcut Isus şi cât de bun este Dumnezeu. De aceea nu trebuie să-ţi hrăneşti îndoiala, ci credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu, căci credinţa e cea care te va ajuta să treci cu bine prin furtună.

Share