TREBUIE SĂ IERŢI

„Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi”.

(Coloseni 3:13)

Prin faptul că a spălat murdăria de pe picioarele ucenicilor Săi, Domnul Isus a arătat disponibilitatea Lui de a le ierta păcatele înainte ca măcar să le săvârşească. Pentru asta îţi trebuie dragoste la cel mai înalt nivel. Poate spui: „Dar nu eu sunt cel vinovat în această situaţie”. Nici Domnul Isus nu a fost. Dintre cei aflaţi în acea încăpere, numai Unul era demn de a I se spăla picioarele. Şi El a fost Cel care a spălat picioarele. Autenticitatea exemplului lui Isus constă în faptul că povara construirii unei punţi de legătură cade pe umerii celui puternic, nu ai celui slab. Şi ştii ce se întâmplă? Ca regulă, dacă cel ce nu a greşit se oferă voluntar să spele picioarele celui ce a greşit, ambii cad în genunchi. Nu-i aşa că toţi credem că avem dreptate? Din această cauză avem nevoie de „spălare”. Să înţelegem un lucru: relaţiile nu înfloresc pentru că cei vinovaţi sunt pedepsiţi, ci pentru că cei nevinovaţi sunt milostivi. Mila lui Hristos a existat mai înainte de păcatul ucenicilor şi mila noastră trebuie să preceadă greşelile celorlalţi. Cei ce făceau parte din cercul lui Hristos nu se îndoiau de dragostea Lui şi cei din cercul nostru nu trebuie să se îndoiască de a noastră. Pavel scrie: „fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32). Pentru că Isus ne-a iertat, noi îi putem ierta pe ceilalţi. Pentru că El are o inimă iertătoare, şi noi putem avea o inimă iertătoare. Când Hristos trăieşte cu adevărat în noi, nu avem o alternativă mai bună. Există o putere incredibilă în cuvintele: „te iert, te iubesc, să mergem mai departe”. Sunt persoane la masa ta astăzi care au nevoie de siguranţa faptului că i-ai iertat?

Share