TE ABAŢI DE PE CALE

“Vreau să fac voia Ta” (Psalmul 40:8)

Îmbarcându-se pentru excursia cu pluta împreună cu prietenii, autorul John Blumberg a remarcat: “Ne-a fost foarte greu să ne îndepărtăm de mal. Părea că o forţă uriaşă ne ţinea pe loc. Încetul cu încetul a devenit mai uşor şi ne-am hotărât să ne relaxăm. Şi în acea clipă de pauză realitatea privind lansarea noastră blândă pe apă s-a instalat. Numaidecât am căutat siguranţa, apucând cu un braţ vâsla şi cu celălalt înotând agresiv. După douăzeci de minute am reuşit un progres minim. A apărut un salvamar într-un caiac şi liniştiţi de prezenţa lui, am făcut un comentariu despre distanţa noastră de ţărm. Dar el nu râdea! Balizele portocalii ne-au avertizat să nu mergem mai departe, dar le-am ignorat şi ne-am îndepărtat de cinci ori mai mult decât ar fi trebuit. Salvamarul nu a plecat, dar nici nu ne-a ajutat. După patruzeci şi cinci de minute, am păşit pe ţărm, tremurând de epuizare”. Noi nu fugim de valorile noastre, doar ne îndepărtăm şi ne trezim în locuri unde nu dorim să fim. Păcatul este subtil; el te ademeneşte să crezi că ai totul, apoi într-o zi descoperi că te-ai înglodat până peste cap. Cuvântul lui Dumnezeu este baliza noastră de siguranţă. David a spus: “Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele”. Gândirea şi emoţiile lui David au fost atât de tare şlefuite de Scriptură, încât au devenit una cu voinţa lui. În calitate de credincios, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie atât de tare încrustat în inima ta încât doreşti să faci ce este bine şi să “te bucuri” făcând voia Lui.

Share