SLUJIREA NECESITĂ SMERENIE

„ Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus” (Filipeni 2:5)

Pavel scrie: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a desbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi l-a dat Numele, care este mai presus de orice nume” (v. 5-9). Când eşti o persoană celebră, te aştepţi ca ceilalţi să te slujească, dar când eşti un urmaş al lui Hristos, eşti chemat să-i slujeşti tu pe ceilalţi. E o mare diferenţă, nu-i aşa? Hristos a fost un model de slujire printre ucenicii Săi. Din punct de vedere al ierarhiei sociale, slujitorul cel mai de jos din casă spăla picioarele. Încearcă să ţi-L imaginezi pe Dumnezeu spălând picioarele unor pescari obişnuiţi, apoi spunând: „Cum v-am slujit Eu, aşa să vă slujiţi şi voi unii pe alţii”. Readu-ţi aminte de această imagine data viitoare când consideri pe cineva drept o povară, o persoană inferioară sau un obstacol în calea ta. Nu vei putea sluji niciodată cum a făcut-o Hristos dacă te concentrezi asupra îmbunătăţirii propriei tale imagini. „Isus, fiindcă ştia că Tatăl îi dăduse toate lucrurile în mâni, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce … a început să spele picioarele ucenicilor” (Ioan 13:3-5). Domnul Isus a clarificat trei lucruri: 1) El a ştiut Cine L-a trimis. 2) El a ştiut Cine Îl susţine. 3) El a ştiut Cine Îl va răsplăti. De aceea, El a fost eliberat de teama de oameni, de teama de eşec şi de teama de respingere. J L Massed a spus-o atât de bine: „Slujirea nu poate deveni niciodată sclavie pentru cel care iubeşte”.

Share