SLUJIREA NECESITĂ CREDINCIOŞIE

„Nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui” (Ioan 5:30)

În atitudinea Sa faţă de oameni, Biblia spune despre Hristos: „fiindcă îi iubea pe ai Săi… i-a iubit până la capăt” (Ioan 13:1). Şi când a fost vorba de atitudinea Lui faţă de Dumnezeu, El a putut să spună: „Nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui” (Ioan 5:30). Poate să conteze Dumnezeu pe tine? Dar ceilalţi? Când îţi iei un angajament, îl respecţi? Renunţi din impuls sau îţi calci cuvântul pentru că primeşti o ofertă mai bună? „În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne” a răspuns el” (Faptele Apostolilor 9:10). Dumnezeu a ştiut unde îl găseşte pe Anania. Pe tine ştie unde să te găsească? Pastorul Eric Hulstrand predica într-o duminică, când o femeie în vârstă, Mary, a leşinat şi s-a lovit cu capul de bancă. Au chemat salvarea şi în timp ce o puneau pe targă, şi-a recăpătat cunoştinţa şi i-a făcut semn fiicei ei să se apropie. Toată lumea credea că îşi adună puterile ca să-i spună ultimele ei cuvinte. Fiica ei s-a aplecat până când a ajuns cu urechea la gura lui Mary. „Darul meu de bună voie e în poşetă”, a şoptit ea. Ai rămas fără cuvinte, la o asemenea credincioşie, nu-i aşa? Lucrarea lui Dumnezeu nu ar trebui să ducă lipsă pentru că tu ai plecat în concediu şi ai luat cu tine zeciuiala şi darurile de bună voie. „Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău” (Proverbe 3:9). Credincioşia ta nu ar trebui să depindă de condiţiile economice, ci de dedicarea ta faţă de Hristos.

Share