SLUJIREA (2)

„Oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru” (Marcu 10:43)
Pilat a avut ocazia să-l achite pe Domnul Isus de orice vină dar în schimb, el a cerut un lighean şi s-a spălat pe mâini de întreaga situaţie. Atitudinea lui a fost: „Nu mă implic!” Şi mulţi oameni au aceeaşi atitudine. Dar nu şi Domnul Isus. În noaptea dinaintea morţii Sale, El a cerut un lighean cu apă şi a spălat picioarele ucenicilor. El i-a învăţat astfel: „oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru” (Marcu 10:42-43). Petru a obiectat, deoarece spălarea picioarelor era o îndatorire a celui mai de jos slujitor dintr-o casă din Orientul Mijlociu şi a considerat lucrul acesta ca fiind sub demnitatea lui Hristos. Catherine Marshall scrie: „Noi, ucenicii, trebuie să fim slujitorii şi doresc să mă alătur şi eu părerii lui Petru. Dar Domnul Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine” (Ioan 13:8). E o idee uimitoare şi copleşitoare. Dacă nu cred în această mare dragoste faţă de mine, dacă nu pot şi nu vreau să-L primesc prin credinţă ca slujitor al meu, dar şi ca Dumnezeu, dacă nu sunt încredinţat că El binele meu îl caută … atunci nu pot avea părtăşie cu El”. Lucrul acesta se opune atât de mult filozofiei lumii noastre, care spune că toţi vor să conducă şi nimeni nu vrea să slujească. Dar a fi ca Isus înseamnă a fi slujitor, căci aşa s-a denumit El însuşi. Să nu ai niciodată idealuri atât de înalte încât că te orbească şi să nu mai vezi nevoile celor din jur. Fără o inimă de slujitor, vei fi tentat să-ţi foloseşti darul în folosul personal sau să te scuteşti de domenii pe care le consideri sub nivelul tău. Adevărul este că singurul mod în care îl poţi sluji pe Dumnezeu este să-i slujeşti pe cei pe care El îi iubeşte.

Share