SLUJESTE-L PE DUMNEZEU FĂRĂ STRES (1)

„Caut să plac oamenilor?” (Galateni 1:10)

Fie că suntem lucrători ordinaţi sau simpli creştini, nu suntem scutiţi de stres. O combinaţie mortală de trăsături, văzută frecvent la cei ce-L slujesc pe Dumnezeu, produce inferioritate şi perfecţionism -trăsături ce ne fac executanţi obsesivi-compulsivi care cred că nu suntem potriviţi şi că slujirea noastră nu este niciodată satisfăcătoare. în consecinţă, devenim: a) Supra-responsabili credem că trebuie să facem totul noi înşine, b) Iresponsabili: credem că nimic din ce facem nu este acceptabil, aşa că nu trebuie să facem nimic, c) Nesiguri: ezitând între a) şi b), ne simţim ca nişte rataţi, oricare variantă am adopta-o. Trebuie să înţelegi următoarele: stresul pe care îl generăm noi şi nu sarcinile slujirii e ceea ce ne epuizează. Şi nimic nu ne stresează mai tare ca şi faptul de a plăcea oamenilor! Pavel spune: „ Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să piac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos”, deoarece înainte, a trăit pentru a primi acceptarea oamenilor. A descoperit că nu poate fi un slujitor eficient al lui Hristos şi să continue să-şi facă griji referitor la părerea oamenilor. Faptul de a fi pe placul oamenilor nu trebuie să fie motivaţia ta pentru slujire, deoarece: 1) Nu va funcţiona. Fiecare vot pe care îl primeşti te face să pierzi un altul. 2) Te face să încerci imposibilul. Cu cât nu reuşeşti să placi oamenilor, cu atât mai tare te străduiești. Aşa că eşti prins într-un cerc al presiunii, eşecului şi descurajării. 3) Devii sursa tăriei tale. Domnul Isus a evitat acest stil de viaţă epuizant. „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând” (loan 5:19). Numai când Dumnezeu este sursa ta, nivelul stresului tău va scădea!

Share