Salvat de două ori (1)

15 FEBRUARIE

„Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dum­nezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.”

1 loan 4.9

 Salvat de două ori (1)

            Când mergea la sala de înot, un om avea obiceiul să meargă mai întâi la apă şi să-şi introducă doar degetul cel mare în apă. Apoi mergea la cea mai înaltă trambulină şi sărea în apă.

            Când a fost întrebat de ce face astfel, a povestit: Cred că este o problemă de obişnuinţă, dar mai există un mo­tiv. Cu câţiva ani în urmă eram profesor de înot. Activi­tatea mea consta în a învăţa pe nişte bărbaţi înotul şi scufundarea. Într-o noapte n-am putut dormi şi m-am decis să merg la sala de înot, de la care aveam o cheie, pentru a înota puţin. Nu am aprins lumina, cunoşteam perfect încăperea, iar prin acoperişul de sticlă, luna lumi­na totul. Când am stat pe trambulină, am observat um­bra corpului meu pe zidul din faţă. Prin braţele întinse, si­lueta mea forma o cruce impresionantă. În loc să sar, am rămas pe loc şi am admirat imaginea. În timp ce stăteam acolo nemişcat, mi-am adus aminte de crucea lui Hristos şi de însemnătatea ei. Nu eram creştin, dar ca şi copil în­văţasem o cântare ale cărei cuvinte mi-au venit atunci în minte: „El a murit, pentru ca noi să putem trăi,/EI a murit, pentru a ne salva./Ne îndreptăm veseli spre cer,/salvaţi prin sângele Său preţios.”

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *