SĂ STII CÂND SĂ TACI

„Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte” (Proverbe 29:11)

Carol Kuykendall scrie: „Fiica mea însărcinată s-a tuns … de la păr lung la păr scurt stilizat, încerca să se obişnuiască cu noua ei înfăţişare când s-a întâlnit întâmplător cu una dintre prietenele ei. „O, nu!” a exclamat prietena ei… „Nu-mi place!” Apoi, ca şi cum încerca să-şi explice cuvintele, ea a adăugat repede: „Mă cunoşti doar. Eu spun mereu adevărul!” în timp ce ne îndepărtam de ea, fiica mea mi-a spus că ar fi putut trăi şi fără adevăr în acea zi! Asta m-a făcut şi mai conştientă de momentul critic dintr-o conversaţie. Când trebuie să iau o hotărâre: Spun ce gândesc? Sau tac chitic? Tot aud că e bine pentru relaţii să „spui adevărul în faţă” şi „să fii sincer”. Emisiunile TV, mărturisiri la emisiunea lui Oprah şi pe Twitter sunt încă o dovadă a reverenţei noastre în faţa autenticităţii. Dar iată ce ştiu eu despre mine însumi: dacă spun tot ce cred, îi pot ucide pe oamenii ce-mi ies în cale. Şi doar pentru că gândesc ceva – nu înseamnă că este şi adevărat… O bună întrebare care se poate pune este: Ajută – sau răneşte – persoana sau relaţia noastră? Cum e cu momentul ales şi cu tonul vocii? De exemplu, un comentariu despre înfăţişarea partenerei este dureros când acea persoană nu poate face nimic în această privinţă şi lucrul acesta o va face să se gândească numai la asta tot restul serii”. Biblia spune: „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte”. A ştii când să nu vorbeşti este adesea mai important decât să ştii ce să spui. La asta s-a gândit şi Pavel: „Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud” (Efeseni 4:29).

Share