Sa reaprindem torta misiunii!

MOTIVAȚII PENTRU MISIUNE

            Mandatul sau misiunea Bisericii în lume, așa cu este El trasat de Domnul Isus Însuși conține porunca de a ne duce și de a livra oamenilor de pretutindeni Evanghelia, mai întâi prin trăire și apoi prin vorbire (Marcu 16:15,16: „Apoi le-a zis: Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit”). După aproape două milenii de când Hristos a lansat această provocare, Biserica din contemporaneitate dispune de resurse umane, materiale, logistice și financiare mai mari decât oricând altcândva în trecut. Practic, astăzi suntem capabili să ne deplasăm pe câmpul de misiune mai repede decât William Carey a fost capabil să își pregătească bagajele, dar este evident că ceea ce lipsește într-un dozaj realmente îngrijorător actualei generații de creștini este motivația pentru a pune în aplicare ceea ce știm că trebuie să facem. Prin urmare, care sunt principalele motivații, care ar trebui să ne însuflețească pe fiecare dintre noi și adunările ale căror membrii ne numărăm pentru a transpune în practică Mandatul Mântuitorului?

Mai întâi, nu trebuie neglijat faptul că Domnul Isus Însuși ne poruncește să ieșim din zona noastră de confort și să comunicăm mesajul Său contemporanilor noștri. Cuvintele pe care El le rostește în Marcu 16 nu constituie o sugestie ci pur și simplu o poruncă. Și să nu uităm că El are autoritatea să ne poruncească. Să nu uităm că El este nu doar Mântuitorul ci și Domnul nostru. E drept că Evanghelia după Marcu a fost supranumită „Evanghelia Slujitorului”, că termenul cheie este „slujire”, că imaginea cea mai pregnantă este cea a unui Isus venit nu ca „să I se slujească, ci ca El să slujească… ”(10:45). El a trăit și a murit ca un slujitor, dar când a înviat din morți Slujitorul s-a revelat pe Sine Însuși ca fiind Domnul. Iată motivul pentru care finalul Evangheliei după Marcu, accentuează domnia lui Hristos și Îl prezintă în calitate de Domn: v.19:„Domnul Isus… ,V.20: „Domnul lucra…”. Prima motivație survine așadar chiar din identitatea Celui care ne poruncește. El este Domnul și fiind Domnul, El posedă toată autoritatea de ne porunci: „duceți-vă… și propovăduiți Evanghelia…”.

Apoi, pe lângă faptul că Domnul ne poruncește, ar trebui să ne motiveze la misiune și nevoia evidentă în care se află oamenii de astăzi. (Marcu 16:15,16: „Apoi le-a zis: Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit”). Cu alte cuvinte, oamenii au nevoie disperată de mântuire și fără Evanghelie și implicit fără asumarea de către creștini a misiunii de a propovădui Evanghelia, lumea ar fi osândită, oamenii ar fi pierduți. Nevoia este colosală și despre Domnul Isus, Scripturile mărturisesc că atunci când și-a ridicat privirile și a vizualizat mulțimile care Îl îmbulzeau „I s-a făcut milă de ele”. Și noi, asemenea Lui suntem nevoiți să contemplăm același tablou, tabloul unei lumi pierdute, al unei lumi osândite și din nefericire unii dintre cei dragi, din familiile noastre sunt parte din acest tablou. Compasiunea pentru oamenii de lângă noi ar trebui să ne ofere și ea combustia necesară pentru a arde și pentru a le duce semenilor noștri Vestea Bună a salvării.

În sfârșit, pe lângă faptul că Domnul Isus ne poruncește și că oamenii au nevoie, nu trebuie să uităm faptul că Biserica poate să ducă la îndeplinire mandatul acesta. Dar versetul 20 ne dezvălui modul în care lucrarea aceasta poate fi făcută: „Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei și întărea Cuvântul prin semnele care-l însoțeau.” Pe lângă faptul că ei au asumat porunca Lui este esențială sintagma „Domnul lucra împreună cu ei”. Warren Wiersbe scria că acest verset poate fi interpretat ca un rezumat al istoriei Bisericii. Chiar dacă s-a înălțat la ceruri, Domnul Isus continuă să fie Slujitorul care a lucrat împreună cu ei și care continuă să lucreze împreună cu noi. E important ca noi să realizăm însă faptul că El nu lucrează în locul nostru și că mai mult decât atât, că pentru a lucra împreună cu noi, El trebuie ca în prealabil să lucreze în noi.

Să-L rugăm să continue să o facă, pentru a ne dărui o inimă smerită și ascultătoare, dispusă să Îi asculte Cuvântul, o inimă plină de compasiune pentru cei pierduți, o inimă gata să iasă din zona de confort în care ne-am sedimentat viața pentru a-L duce pe Hristos și Cuvântul Lui generației actuale. E ceea ce îmi doresc mie, celor dragi, adunării pe care o păstoresc și tuturor creștinilor. Așa să ne ajute Dumnezeu pe toți!

Adrian Neiconi

Share