SĂ NE RUGĂM CUM NE-A ÎNVĂŢAT ISUS (5)

„A pregătit şi mijlocul să ieşiţi” (1 Corinteni 10:13)

„Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6:12). A-i ierta pe alţii nu este o opţiune, e o obligaţie. Iertarea ta este condiţionată de felul în care-i ierţi pe „greşiţi” tăi . Familia tânărului Robert Louis Stevenson se ruga de obicei rugăciunea „Tatăl nostru” înainte de cină. Într-o seară, el a plecat de la masă înainte de a rosti „precum iertăm şi noi greşiţilor noştri”. Întrebat de ce, el a răspuns: „astăzi nu sunt pregătit să spun această rugăciune”. Dându-şi seama de împotrivirea sa de-a ierta, el a ştiut că nu poate primi iertarea lui Dumnezeu. „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu… nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (v. 14-15). Oricât de tare ţi s-a greşit, Dumnezeu îţi cere să ierţi. „Nu ne duce în ispită” (v. 13). Lucrul acesta pare ciudat în lumina Cuvântului lui Dumnezeu: „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni” (Iacov 1:13). William Barclay spune că în limba greacă este folosit pentru ispită cuvântul „testare”, ca în chinurile şi încercările vieţii şi se referă la experienţele stresante ale vieţii. E ca şi cum un atlet i-ar adresa aceste cuvinte antrenorului său: „Nu mă face să trec dincolo de puterea mea de a suporta!” Pentru a birui ispita tu trebuie să fii conştient de aceste trei realităţi: 1) Limitele şi vulnerabilităţile tale omeneşti 2) Dumnezeu este la cârma încercării tale. 3) Faptul că El doreşte să ceri ajutor, nu să încerci să te descurci singur. „Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13). El nu numai că va interveni pentru tine; dar El va folosi această experienţă pentru a te întări spiritual.

Share