SĂ NE RUGĂM CUM NE-A ÎNVĂŢAT ISUS (2)

„Să căpătăm îndurare şi să găsim har” (Evrei 4:16)

Când te rogi „Tatăl nostru”, defineşti de fapt toate celelalte relaţii din viaţa ta: a) Îţi defineşti relaţia cu lumea materială. De vreme ce Dumnezeu este Tatăl tău, tu nu eşti un străin, ci moştenitorul binecuvântărilor universului Său (Psalmul 24:1). Dar fereşte-te de valorile lumii: „Nu iubiţi… lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El” (1 loan 2:15). Nimic nu trebuie să ia locul lui Dumnezeu! b) Îţi defineşti relaţia cu ceilalţi. Toţi cei ce te înconjoară sunt creaţia Tatălui şi ca atare trebuie să-i accepţi, să-i iubeşti şi să-i preţuieşti. Am primit porunca să ne iubim aproapele ca pe noi înşine, indiferent de rasă, de crez sau de alte semne distinctive. Noi nu trebuie să intrăm cu ei în competiţie, să ne dovedim superioritatea faţă de ei sau să ne folosim de ei pentru propriile noastre interese, c) Îţi defineşti relaţia cu tine însuţi. Dumnezeu spune să El este Tatăl tău; ce temelie solidă pe care să-ţi zideşti valoarea proprie! Indiferent ce s-a spus despre tine sau ce ţi-au făcut alţii ca să te simţi în plus sau inferior, poţi să stai cu capul sus. Tu nu eşti un nimeni deoarece Dumnezeu te numeşte copilul Lui. d) Îţi defineşti relaţia cu Domnul Isus. Datorită relaţiei tale cu Domnul Isus, Tatăl te declară acceptat „în Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:6). Pentru că îl primeşte pe Isus, El te primeşte pe tine! „Dar tuturor celor ce L-au primit… le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (loan 1:12). Nu mai trebuie să te apropii de El cu teamă. „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie”. Mai bine de atât nu se poate!

Share