RUGĂCIUNEA (5)

„Apoi a mers puţin mai înainte” (Matei 26:39)

Domnul Isus a plecat departe de mulţimea de oameni. În Ghetsimani El i-a părăsit chiar şi pe cei trei care Îi erau cei mai apropiaţi şi „a mers puţin mai departe”, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat: „nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu”. Acolo, faţă în faţă cu Dumnezeu, El a găsit puterea de a îmbrăţişa voia lui Dumnezeu pentru viaţa Lui. Astăzi, Dumnezeu îţi spune: „Puterea de a depăşi această criză şi înţelepciunea de a ştii ce să faci ţi se vor da cu condiţia să mergi puţin mai înainte şi să sapi mai adânc în Cuvântul Meu. Dacă ai ştii cât de aproape eşti de a primi răspunsul!” Domnul Isus mai avea numai câteva ceasuri până la răstignire, câteva zile până la înviere şi era în pragul întemeierii bisericii. Te găseşti tu în Ghetsimani? Uneori e greu să-ţi predai voinţa proprie lui Dumnezeu, nu-i aşa? Uită-te la Domnul Isus. Înainte ca cerul să primească jertfa unui trup frânt, a fost nevoie de jertfa unei voinţe frânte. Te-ai predat tu lui Dumnezeu? De ce avem încredere în ceilalţi, în timp ce Dumnezeu tânjeşte să avem încredere în El? Te duci la un doctor al cărui nume nu poţi să-l pronunţi, primeşti reţeta pe care nu o poţi citi, te duci cu ea la o farmacie pe care nu o cunoşti, cumperi medicamentele pe care nu le înţelegi şi le iei cu toată încrederea. De ce ne e mult mai uşor să avem încredere în aceste „necunoscute” decât în Dumnezeu, care e credincios în orice vreme? Răspunsul se găseşte în lucrul în care îţi pui încrederea. Încrederea vine din cunoaşterea îndeaproape a cuiva, din ascultarea acelei persoane şi din petrecerea timpului cu ea. Nu apare peste noapte; ea cere timp.

Share