RUGĂCIUNEA (2)

„Tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te” (Matei 6:6)

Ai încercat vreodată să porţi o discuţie cu un copilaş? Când ajungi la mijlocul frazei, lui i se pare că e momentul potrivit să se joace cu jucăriile sau să alerge după căţel în jurul casei. Uneori, ne purtăm şi noi la fel cu Dumnezeu. Îi acordăm câteva minute pe fugă şi câteva gânduri răzleţe, dar nu punem deoparte un timp şi un loc pentru a-I dărui deplina noastră atenţie. Uităm că locul rugăciunii e şi locul răspunsurilor la rugăciune! Problema noastră e „războiul gândurilor ce o iau razna”. Lucruri pe care le-am uitat se perindă brusc în conştiinţa noastră, solicitându-ne atenţia. După cum spune Iacov, dacă suntem nehotărâţi, nu primim răspunsuri la rugăciune (Iacov 1:8). Ce putem face? 1) Te poți ruga cu voce tare. Aşa, mintea ta cu greu o va mai lua razna. Poate te vei simţi ciudat la început, dar curând te vei obişnui. 2) Însemnează-ţi gândurile care îţi distrag atenţia. Când gândurile încep să ţi se perinde prin minte, scrie-le pe fiecare în parte, apoi dă-le uitării până mai târziu. Dacă tot nu reuşeşti să te abţii să te mai gândeşti la ele, adu-le înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. 3) Tine un jurnal. Uneori, pur şi simplu, nu ştim ce vrem sau ce credem despre un anumit lucru până nu ne exprimăm în scris. Apoi, ca într-o oglindă, iată: cele mai profunde nevoi şi dorinţe ale noastre stau în faţa noastră – şi a lui Dumnezeu. Împărtăşeşte-I care sunt năzuinţele tale şi lasă-L pe El să le curăţească. Spune-I care sunt ispitele tale şi lasă-L să te întărească. Spune-I despre resentimentele tale şi lasă-L să te ierte şi să-ţi dea putere să-i ierţi şi tu pe ceilalţi. Nu există privilegiu mai mare decât privilegiul rugăciunii, aşa că nu-l neglija.

Share