ROSTEŞTE RUGĂCIUNEA ELIBERĂRII

„Nu nimereşte blestemul neîntemeiat” (Proverbe 26:2)

Autoarea Stormie Omartian a fost crescută de o mamă care i-a spus că nu e bună de nimic. A închis-o pe Stormie într-un dulap pentru că „nu putea suporta să vadă chipul fiicei sale!” Stormie scrie: „Am fost crescută de o mamă bolnavă mintal, iar comportamentul ei m-a lăsat cu sentimente de vinovăţie, de deznădejde, de neajutorare şi de o profundă suferinţă emoţională. Când am devenit tânără femeie, încă mă simţeam închisă – numai că graniţele erau emoţionale, nu fizice – o suferinţă adâncă, prezentă fără încetare, care se exprima prin autodistrugere şi teamă paralizantă. Câţiva ani mai târziu (ajutată de un consilier creştin), am învăţat că neiertarea adânc înrădăcinată cum era a mea trebuie îndepărtată puţin câte puţin. într-o zi, am simţit că trebuie să mă rog: „Doamne, dă-mi o inimă ca a Ta pentru mama mea”. Numaidecât am primit o viziune despre ea ca fiind o femeie frumoasă, veselă şi înzestrată, care nu semăna cu persoana pe care o ştiam eu … o vedeam aşa cum a creat-o Dumnezeu să fie, nu cum a devenit ea. Ce descoperire nemaipomenită! Într-o clipă, am descoperit piesele trecutului ei – moartea tragică a mamei ei, sinuciderea unchiului ei drag şi tată vitreg, sentimentele ei de abandon, vinovăţie, amărăciune şi neiertare. Atingerea inimii lui Dumnezeu mi-a adus o iertare atât de mare, că atunci când a murit, nu am mai avut resentimente. De fapt, cu cât mai mult o iertam, cu atât Dumnezeu îmi aducea în minte amintiri plăcute. Oamenii sunt deseori aşa cum sunt datorită felului în care i-a modelat viaţa şi numai Dumnezeu le ştie istoria. Pentru a te bucura de tot de are Dumnezeu pentru tine, rosteşte rugăciunea eliberării şi lasă deoparte trecutul”. Numai atunci poţi merge mai departe.

Share