Razbunarea elefantului – 2 –

„Căci El zice: «La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat, lată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.»”   2 Corinteni 6.2  

 

Răzbunarea elefantului (2)

            Elefantul Rao mergea greoi. Cutia de lemn maro, ma­re, pe care Prakasha o legă de spatele elefantului, pă­rea să nu-l deranjeze deloc. Cutia se legăna înfricoşă­tor de la stânga la dreapta şi iarăşi înapoi, când ele­fantul trebuia să facă o mişcare bruscă pentru a pă­trunde prin îmbulzeala de pe stradă. Dar animalul mer­gea greoi mai departe, fără să fie impresionat de acea îmbulzeală.

            „Hai, înainte, nu aşa de încet”, îl certa Prakasha pe Rao. Zicând acestea îl lovea cu un băţ. Băţul cu care îl mâna pe Rao nu era un băţ obişnuit, ci era un băţ de metal, greu, cu un vârf ascuţit la capătul superior. Rao fornăi greu sub lovitură, dar merse răbdător mai de­parte. Părea că nu-l deranjau loviturile dureroase ale stăpânului său. Dar elefanţii sunt foarte răbdători şi au o memorie remarcabilă, ţinând minte cine le-a făcut bine sau rău. Soţia lui Prakasha ştia aceasta şi se ruga lui Dumnezeu în fiecare zi, ca soţul ei să înceteze să-l trateze rău pe elefant şi să rămână păzit de răzbuna­rea elefantului. Ea se mai ruga ca Prakasha să creadă în Mântuitorul si să se întoarcă la El.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *