RĂDĂCINA ŞI RODUL

„Pomul se cunoaşte după rodul lui” (Matei 12:33)

Într-o scrisoare adresată lui George Whitefield, un lider din timpul Marii treziri, Benjamin Franklin a scris: „Nu pot decât să-mi exprim mulţumirea pentru mila lui Dumnezeu, fiind gata să-i ajut pe ceilalţi copii ai Lui şi fraţi ai mei. Căci nu cred că doar cu mulţumiri şi complimente, deşi repetate săptămânal, suntem scutiţi de adevăratele noastre obligaţii unii faţă de alţii şi cu atât mai puţin de obligaţiile faţă de Creatorul nostru. Prin aceasta, vei vedea ce înţeleg eu prin fapte bune şi că sunt departe de a aştepta să merit cerul prin ele. Prin cer înţelegem o stare de fericire, infinită ca intensitate şi eternă ca durată. Nu pot face nimic pentru a merita o astfel de răsplată … Credinţa la care vă referiţi are, fireşte, folosul ei în lume. Nu doresc să o văd scăzând şi nici nu mă voi strădui să o micşorez la nimeni. Dar aş dori să producă mai multe fapte bune decât am văzut în general; vreau să spun fapte bune adevărate; fapte de bunătate, milă şi spirit public; nu ţinerea sărbătorilor, citirea sau ascultarea predicilor; efectuarea ceremoniilor bisericeşti sau rugăciunilor lungi pline de linguşiri şi complimente. Închinarea la Dumnezeu este o datorie; ascultarea şi citirea predicilor poate fi utilă; dar dacă omul petrece prea mult timp ascultând şi rugându-se, cum prea mulţi o fac, e ca şi cum un copac e preţios pentru că este udat şi dă frunze, fără să producă vreodată fructe”. În dorinţa ta de a declara că mântuirea este prin har, nu prin fapte, nu uita că credinţa mântuitoare produce întotdeauna fapte bune! Credinţa este rădăcina mântuirii. Dar faptele generoase şi pline de bunătate sunt rodul mântuirii – şi „pomul se cunoaşte după rodul lui”.

Share