PUTEREA PE CARE O ARE BUNĂTATEA (1)

„lubiți-vă unii pe alții” (Romani 12:10)

 

Uneori avem impresia că pentru a reuși, trebuie să fim duri, rigizi și stoici în relațiile noastre cu ceilalți. Alții merg și mai departe spunând că bunătatea este 6 formă de slăbiciune și vulnerabilitate. Fals! Bunătatea semnalează o imensă putere lăuntrică pe care ceilalți nu numai că o apreciază, dar o și respectă. Esop a scris o fabulă în care vântul și soarele s-au certat întrucât nu știau cine este mai puternic. „îl vezi pe bătrânelul de acolo?” a întrebat vântul. „îi pot face să-și dea jos haina mai repede decât tine”. Soarele a fost de acord să se pitească în spatele unui nor în timp ce vântul a stârnit o furtună. Dar cu cât sufla mai tare, cu atât mai strâns își ținea călătorul haina în jurul său. In cele din urmă, vântul s-a dat bătut, iar soarele a reapărut pe cer, zâmbind cu bunătate peste bătrânel. Nu a trecut mult până când omul și-a șters fruntea, și-a dat jos haina groasă și a mers mai departe. Soarele știa secretul: căldură, prietenie și o atingere blândă sunt de multe ori mai eficiente decât forțași furia. Domnul Isus a fost dur cu fariseii și cu cei care profitau de ceilalți. Dar fată de toți ceilalți, inclusiv față de cei respinși de societate, El a arătat o mare bunătate. Domnul Isus adat peste o cultură plină de răutate, de egoism și de individualism, în care nu existau instituții pentru sănătate mentală, spitale, orfelinate sau organizații caritabile. Cu toate acestea, El ă turnat dulceața bunătății Sale peste fiecare situație de suferință omenească. Iar la cruce, El a plătit prețul suprem al bunătății – și făcând astfel, a schimbat lumea pentru totdeauna. Așadar, „iubiți-va unii pe alții cu o dragoste frățească. In cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10).

Share