PUTEREA IERTĂRII

„Fiţi buni… şi iertaţi-vă unul pe altul” (Efeseni 4:32)

Iată patru lucruri pe care trebuie să le ştii despre iertare:

1) Iertarea nu face ca ceea ce ţi s-a întâmplat să se îndrepte; ci înseamnă că tu ai luat hotărârea să nu laşi acest lucru să-ţi controleze viaţa. Prin iertare şi prin încercarea de a reface relaţia, capeţi pacea minţii. Dacă cealaltă persoană refuză să recunoască ce s-a întâmplat sau că a greşit, ofensa poate şi trebuie să fie iertată. Iertarea nu depinde de cealaltă persoană; depinde de tine.

2) Iertarea contează, chiar şi atunci când partea care a greşit refuză să-şi recunoască vina. Când aştepţi ca cineva să-şi recunoască greşeala, îţi pui viitorul în mâna acelei persoane. Iertarea este în primul rând spre folosul tău, nu spre folosul altora. Iertând, faci ca durerea şi suferinţa să dispară şi poţi să mergi înainte.

3) Dorinţa ta de a ierta poate determina cealaltă persoană să caute iertarea. Poate cel care te-a rănit nu crede că merită să fie iertat. Sau poate ştie că ceea ce a făcut e greşit, dar îi lipseşte curajul de-a face pasul înainte şi de a-şi cere iertare. Când faci tu primul pas, se deschide o uşă şi acea persoană poate avea parte de milă şi de înţelegere.

4) Iertarea e mai uşoară când accepţi că toţi avem nevoie de ea. Când refuzi să ierţi, pentru că ai impresia că greşelile acelei persoane sunt mai mari decât ale tale, asta înseamnă mândrie. Şi „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har” (1 Petru 5:5). Biblia spune: „fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos”. Odată ce înţelegi adâncimea harului lui Dumnezeu faţă de tine, e mai uşor să extinzi acest har către alţii.

Share