PRIORITATEA TA TREBUIE SĂ FIE RUGĂCIUNEA (3)

„Trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase”  (Luca 18:1)

Dacă cineva ţi-ar ameninţa familia sau comunitatea, nu le-ai apăra? Ele sunt atacate, însă duşmanul este nevăzut. Pavel spune că responsabilitatea de frunte pentru a opri aceste atacuri aparţine creştinilor. „Vreau … ca bărbaţii să se roage în orice loc” (1 Timotei 2:8). Aici nu este vorba despre un termen general folosit pentru rasa omenească sau pentru omenire; el este specific pentru „bărbaţi”. Nu vrem să spunem că numai bărbaţii trebuie să se roage. Fiecare creştin are această obligaţie. Nici nu spunem că rugăciunea este singurul lucru pe care trebuie să-l facem. Dar este primul lucru care trebuie făcut! John Bunyan a spus: „Poţi face mai mult decât să te rogi după ce te-ai rugat, dar nu poţi face mai mult decât să te rogi până nu te rogi”, Iacov a spus: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16). Să remarcăm cuvântul „neprihănit”. Fiecare credincios este îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos, ceea ce înseamnă că poţi sta înaintea lui Dumnezeu. Există două feluri de neprihănire: poziţională şi practică. Există neprihănirea pe care trebuie s-o practici zilnic pe măsură ce-l laşi pe Duhul Sfânt să te curăţească, să te umple şi să te folosească. La fel cum nu doreşti să bei dintr-o ceaşcă murdară, Dumnezeu nu doreşte să audă rugăciunile unui creştin a cărui viaţă este murdărită de păcat. Rugăciunea pe care o ascultă Dumnezeu: 1) Vine dintr-o inimă curată. 2) Are în ea o seriozitate şi o intensitate care arată mai mult decât rostirea câtorva dorinţe pentru a vedea pe care o alege Dumnezeu. 3) Este în conformitate cu Scriptura şi cu planurile Sale. 4) Vine dintr-o inimă neîmpărţită. Căci „cine se îndoieşte … să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul” (Iacov 1:6-8).

Share