PRIORITATEA TA TREBUIE SĂ FIE RUGĂCIUNEA (1)

„El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga” (Luca 5:16)

Rugăciunea reprezintă un principiu fundamental pentru viaţa creştinului, dar şi pentru viaţa şi lucrarea bisericii. Asemenea unei fundaţii care fixează o clădire, rugăciunea îţi oferă un loc demn de încredere în care să te odihneşti. Nu e de mirare că Satana lucrează peste program pentru a te ţine ocupat, a-ţi distrage atenţia aşa încât să-ţi pierzi comunicarea regulată şi profundă cu Tatăl tău Ceresc. Există, însă, o persoană în viaţa căruia Satana nu şi-a putut face loc când a fost vorba să-i deranjeze viaţa de rugăciune: Domnul Isus. El este marele exemplu pentru ceea ce ar trebui să fie viaţa noastră de rugăciune. El şi-a început şi şi-a încheiat lucrarea publică prin rugăciune. În Marcu, capitolul unu, în una dintre cele mai încărcate zile din viaţa Sa, îl vedem pe Isus trezindu-se în zori pentru a se ruga. Luca scrie: „El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga”. Acesta era obiceiul lui zilnic! În grădina Ghetsimani El s-a rugat cu o intensitate pe care nimeni nu o va cunoaşte vreodată. Nu e de mirare că ucenicii L-au rugat să-i înveţe să se roage. Cât de importantă este rugăciunea? Să-l întrebăm pe Petru. Rugăciunile lui Hristos au fost cele care l-au ajutat şi l-au ridicat după ce s-a lepădat de Domnul; acestea l-au salvat şi în cele din urmă l-au promovat în fruntea bisericii. Singurul motiv pentru care tu nu dai greş, mai des, este că Domnul Isus mijloceşte şi pentru tine (Ioan 17:20; Evrei 7:25). Aplicaţia e destul de evidentă: dacă Domnul Isus a avut nevoie de rugăciune – şi tu ai nevoie. Mai mult, dacă aştepţi până ai chef sau până te mişcă Duhul ca să te rogi, ceva nu ai înţeles. Duhul Sfânt te-a mişcat deja să te rogi – prin învăţătura şi pilda pe care ţi-a dat-o Hristos.

Share