Prea târziul

19 FEBRUARIE

„…S-a isprăvit!…”

loan 19.30

Prea târziul

            Predicatorul Wooton ţinea adunări de evanghelizare pe păşunea unui sat. În ultima seară, în timp ce se pregătea să-şi strângă cortul, se apropie un tânăr şi în­trebă doar în treacăt: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântu­it?” Predicatorul îl privi insistent. „Prea târziu!” spuse acesta indiferent. Tânărul era nedumerit. „Nu spuneţi aşa ceva, domnule Wooton!” spuse tânărul. Glasul său suna acum altfel. „Cu siguranţă, nu este prea târziu, doar pen­tru că s-a încheiat deja ora de adunare?!” – „Ba da, prie­tenul meu”, replică evanghelistul şi îl privi pe tânăr direct în ochi. „Este prea târziu! Vreţi să ştiţi ce trebuie să fa­ceţi, pentru a fi mântuit? La acesta trebuie să vă răs­pund că veniţi cu secole prea târziu! Lucrarea de salvare a fost realizată de mult, este încheiată, este desăvârşi­tă! Ea a fost realizată pe cruce; acest lucru L-a exprimat Domnul Isus înainte de a-Şi da ultima suflare. Ce vreţi mai mult?” Atunci, tânărul a înţeles şi a pus evanghelis­tului întrebări serioase.

            Moartea pe cruce a Domnului Isus, a singurului Om fără păcat, a fost necesară, pentru că oamenii nu se pot mântui ei înşişi şi nu pot contribui cu nimic la aceasta. Cine recunoaşte în faţa lui Dumnezeu că este pierdut, se poate baza în credinţă pe lucrarea Domnului Isus de pe crucea de la Golgota. Astăzi există încă această posibili­tate, mâine s-ar putea să fie prea târziu.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *