POVERILE SLUJIRII

„Să n-o porţi tu singur” (Numeri 11:17)

Moise i-a spus lui Dumnezeu: „Pentru ce … ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?” (v. 11). Dumnezeu a răspuns: „Adună la Mine şaptezeci de bărbaţi… voi lua din duhul care este peste tine, şi-l voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, şi să n-o porţi tu singur” (v. 16-17). Identifică-ţi darurile date de Dumnezeu ţie şi apoi împarte responsabilităţile celor ce au daruri în domeniile în care tu eşti slab. Fiecare lider are îndatoriri şi în domenii în care are puţină competenţă sau deloc. Şi când încearcă să-şi exercite autoritatea în acele domenii, el constituie o piedică pentru tot şi pentru toţi care se află sub autoritatea lui. Mai direct spus, există lucruri pentru care eşti răspunzător şi la care nu te vei pricepe niciodată şi în care nu trebuie să-ţi bagi nasul, ci să-i laşi pe alţii! De ce ne este atât de greu să facem lucrul acesta? 1) Din mândrie. Succesul te intoxică, iar oamenii intoxicaţi nu gândesc prea clar. Noi presupunem că abilităţile noastre sunt mai largi decât sunt ele de fapt. Recunoaşterea slăbiciunii nu te face mai puţin eficient; ci doar confirmă ceea ce toţi din jurul tău ştiu deja! 2) Din ignorantă. Nu ne place să delegăm altora domeniile noastre de slăbiciune deoarece credem că toată lumea urăşte să facă ceea ce noi urâm să facem. Nu e aşa. Îi laşi pe alţii să strălucească; limitările tale sunt oportunităţi pentru ei. 3) Dintr-un spirit de independentă. Noi credem că dacă lucrurile trebuie făcute „bine”, noi trebuie să le facem. Dar liderul nu e doar pentru a duce la îndeplinire lucrurile singur; ci pentru a le duce la îndeplinire şi prin alţii. Dacă nu găseşti pe nimeni căruia să-i încredinţezi anumite lucruri, uită-te în oglindă! Cei ce te urmează sunt exact acolo unde i-ai dus! Dacă nu ai cui să-i delegi lucruri, ghici cine trebuie să se schimbe?

Share