Poezie

„Înaintea ta noi suntem nişte stră­ini şi locuitori, ca toţi părinţii noş­tri. Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra şi fără nicio nădejde.” 1 Cronici 29.15

 

O, suflete ce-n rău apuci,

De-ai şti tu încotro te duci!

De-ai şti că tu alergi mereu,

Tot mai străin de Dumnezeu!

 

Şi-n greul negrului păcat,

Aproape tot te-ai cufundat.

Şi dac-ai şti tu cum de sus,

Te cheamă glasul lui Isus.

 

Dar tu urechile-ţi înfunzi,

La glasul Lui să nu răspunzi.

Şi îţi acoperi ochii tăi

Şi nu te-ntorci din rele căi.

 

Din calea ta de rău nespus,

Priveşte-o clipă spre Isus;

Că sus pe cruce răstignit,

El pentru tine a murit.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *