Pinul

„Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina.”

Proverbe 12.3

Pinul

Văzut de departe, un pin părea încă foarte robust. De aproape însă, îţi dădeai seama că era mort şi că stătea în picioare numai datorită nenumăratelor tulpini de iederă care îl înfăşuraseră strâns, de la bază până în vârf. Dar într-o dimineaţă, vântul a suflat în rafale vio­lente şi cu troznet pinul a căzut la pământ, arătând rădăcinile sale moarte şi târând cu el toată armura de iederă neputincioasă.

Nu este aceasta imaginea multor oameni? Înfăţişa­rea lor exterioară dă altora iluzia şi poate chiar lor în­şişi că fac faţă greutăţilor cu multă siguranţă şi că se poartă în chip onorabil. Dar în ei nu circulă nicio sevă de adevărată viaţă. Ei sunt rezultatul unei educaţii oa­recare, al tradiţiilor sau al religiei şi stau „în picioare” prin singura virtute a acestor obiceiuri impuse. Astfel de persoane au aerul unor oameni de bine, dar nu a oa­menilor născuţi din nou.

Într-o zi, într-un fel oarecare, copacul vieţii lor se va prăbuşi, şi ei vor trebui să părăsească această lume. Cum va sta înaintea lui Dumnezeu acela care nu a pri­mit singura viaţă adevărată, oferită prin credinţa în Mântuitorul?

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *