PIERDUT SI GĂSIT (3)

„Acest fiu… era pierdut, şi a fost găsit” (Luca 15:24)

După ce a spus pilda cu oaia rătăcită şi cu banul de argint, Domnul Isus încheie cu pilda fiului risipitor. Interesant este că el ştia că e pierdut şi cunoştea drumul spre casă. Păstorul a căutat oaia pierdută, femeia a căutat moneda de argint, dar nimeni nu s-a dus să-l caute pe fiul pierdut. Numai după ce şi-a risipit moştenirea şi a ajuns la cocina porcilor citim: „Şi-a venit în fire şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.” Şi s-a sculat, şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.” Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget, şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu … era pierdut, şi a fost găsit” (v. 17-24). Dragul meu, deşi te-ai îndepărtat de Dumnezeu, El aşteaptă să te primească din nou acasă. Ai un loc rezervat la masă. El are un inel pentru fiii Săi prin care te identifici ca aparţinându-l Lui şi o haină a neprihănirii cu care să-ţi acopere ruşinea. Bucuria fiului risipitor nu a revenit decât în clipa în care s-a aflat din nou în casa tatălui său. Aşadar, trebuie să iei o hotărâre. Deşi eşti dezamăgit de tine însuţi şi îţi este ruşine faţă de Dumnezeul pe care l-ai dezamăgit, te poţi reîntoarce acasă. Şi o poţi face astăzi.

Share