PIERDUT SI GĂSIT (2)

„Am găsit leul, pe care-l pierdusem” (Luca 15:9)

Următoarea pildă rostită de Hristos a fost despre un bănuţ de argint care s-a pierdut. „Care femeie, dacă are zece lei din argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte? După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei, şi zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem” (v. 8-9). Să remarcăm că acest ban de argint, care era un obiect fără viaţă, nu ştia că s-a pierdut, deci nu avea nici o grijă. Să observăm două lucruri: 1) Banul a fost pierdut chiar de persoana care trebuia să aibă grijă de el. 2) S-a pierdut chiar dacă se afla în casă. Aceasta e o imagine a celor ce stau în biserică în fiecare duminică dimineaţa şi cred că schimbarea personală, afilierea la o biserică şi legăturile de familie sau faptele bune îi mântuie. Ce a făcut femeia? A aprins o lampă, a măturat casa şi l-a căutat până l-a găsit. Asta face predicarea bazată pe Biblie şi centrată pe Hristos. Orice lucru care stă în calea venirii oamenilor la Hristos trebuie măturat. Să aprindem lampa Cuvântului lui Dumnezeu. Să predicăm singurul mesaj care îi poate mântui pe oameni de păcatele lor: „Evanghelia lui Hristos … este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Romani 1:16). Această femeie avea probabil lucruri de făcut şi animale care trebuiau îngrijite. Dar toate acestea au trecut pe planul doi. în biserică este nevoie de o lampă care să lumineze, de o mătură care să facă curăţenie şi de o dedicare care refuză să se oprească până când cei pierduţi din casă nu sunt găsiţi şi mântuiţi.

Share