PIERDUT SI GĂSIT (1)

„Mi-am găsit oaia care era pierdută” (Luca 15:6)

Capitolul 15 din Luca este denumit uneori „rubrica pierdut şi găsit” a Bibliei. El cuprinde pilda oii pierdute, pilda monedei de argint şi pilda fiului risipitor. Astăzi ne vom uita la pilda oii pierdute. Ca mulţi dintre noi, ea nu intenţiona să se piardă. Pe de altă parte, probabil s-a gândit că nici măcar nu e pierdută. Această pildă ne arată două lucruri minunate despre Domnul Isus, Păstorul nostru: 1) Valoarea pe care ne-o dă Dumnezeu! Unii dintre noi ar spune: „e doar una dintre o sută de oi, nu e mare lucru, nimeni nu-i va simţi lipsa”. Greşit, Păstorul cel bun îi va simţi lipsa! Să înţelegem un lucru: dacă ai fi fost singura persoană care a trăit vreodată, Domnul Isus s-ar fi dus la cruce şi ar fi murit doar pentru tine. Data viitoare când te simţi lipsit de valoare şi neiubit, gândeşte-te la asta! 2) Până unde va merge Dumnezeu ca să ne mântuiască! Pentru a-l mântui pe Corneliu, ce făcea parte dintre neamuri, Dumnezeu a dat la o parte bariere sociale şi religioase şi l-a trimis pe Petru, un evreu, până la Cezarea pentru a-i predica Evanghelia. Cerul nu poate ignora strigătul unui suflet pierdut! Când Corneliu s-a rugat, Dumnezeu i-a răspuns: „Rugăciunile … tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 10:4). Şi partea cea mai frumoasă acum urmează: „După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri” (Luca 15:5). Domnul Isus nu doar te va mântui, El te va „purta” când simţi că nu mai poţi înainta. Promisiunea Lui este următoarea: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5). într-o duminică, când predica Charles Spurgeon, un bărbat a sărit în picioare şi a strigat: „Sunt pierdut!” Spurgeon a replicat: „Slavă lui Dumnezeu, tocmai ai fost găsit!”

Share