PERICOLUL ALERGĂRII DUPĂ PUTERE

„Cine este smerit cu duhul capătă cinste” (Proverbe 29:23)

Prima minciună pe care diavolul a rostit-o în grădina Edenului a făcut apel la eul nostru: „veţi fi ca Dumnezeu” (Geneza 3:5). Viclenia Satanei a tras cortina peste sala tronului din cer şi le-a oferit primilor noştri părinţi o imagine a puterii şi a gloriei iar ei au căzut în plasă. Şi de atunci suntem în aceeaşi stare! Dacă ai petrecut măcar puţin timp în compania celor ce au urcat pe scara socială şi a impostorilor, îţi dai seama că firea omenească nu s-a schimbat prea mult. Lucrurile se învârt în jurul puterii! Şi pentru că manierele te pot duce acolo unde banii nu pot, poţi face cursuri care te învaţă „bunele manierele în materie de putere”. Lucruri precum să nu-i dai niciodată farfuria chelnerului şi să nu te apleci niciodată pentru a ridica tacâmurile căzute pe jos. De fapt, pentru a-ţi asigura un loc pe scara „mişcării în sus”, o regulă de bază este să nu te apleci niciodată! Nici măcar ca să contribui la împlinirea nevoilor cuiva, ca să-ţi recunoşti greşelile sau ca să fii darnic faţă de cei ce nu-ţi pot da înapoi. Alergarea după putere te face să crezi că eşti mai bun decât alţii şi te împiedică să-i slujeşti. Te face insensibil la critici, împotrivitor faţă de un sfat cinstit şi duce la izolare şi lipsă de răspundere. O vezi zilnic în lucruri mărunte, cum ar fi faptul de a nu face niciodată un compliment cuiva inferior ţie ca să „nu-şi uite locul”; faptul de a refuza să fii iubitor şi curtenitor cu partenerul/a tău/ta ca să nu-ţi pierzi cea mai puternică armă – controlul; faptul de a pune ambiţia personală mai presus de integritatea personală; socializând doar ca să poţi pedepsi sau manipula. Astfel de jocuri de putere sunt menite să te facă să obţii ce-ţi doreşti pe cheltuiala altora. De aceea Biblia ne avertizează: „mândria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste”.

Share