PENTRU CE TRĂIEŞTI?

„Perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii” (Proverbe 16:31)

Noi toţi trăim pentru ceva; întrebarea e pentru ce? Ben Patterson scrie în „The Grand Essentials” (Marile lucruri esenţiale): „Eu am o teorie despre bătrâneţe. Eu cred că atunci când anii ne-au încovoiat, când încheieturile ne lasă, pielea s-a încreţit şi venele s-au înfundat şi s-au îngroşat, ceea ce rămâne din noi e ceea ce am fost în tot acest timp al existenţei noastre. Dovada A: Unchiul distant. Toată viaţa, el nu a făcut altceva decât să găsească modalităţi noi de a se îmbogăţi. Şi-a petrecut ultimii ani foarte confortabil, spunând baliverne şi flecărind despre banii pe care i-a făcut. Când viaţa lui s-a scurs, tot ce a rămas a fost lăcomie pură. Asta a cultivat într-o mie de moduri pe parcursul vieţii. Dovada B: Bunica soţiei mele. Când a murit la peste optzeci de ani, era deja senilă de câţiva ani. Despre ce povestea această femeie? Cel mai bun exemplu la care mă pot gândi a fost când i-am spus să se roage la cină. I-a apucat de mână pe cei ce stăteau lângă ea, pe faţă i-a apărut un zâmbet larg, de sfântă, ochii întunecaţi i s-au umplut de lacrimi în timp ce s-a uitat spre cer, iar bărbia a început să-i tremure când şi-a revărsat dragostea faţă de Domnul Isus. Aşa a fost Edna pe scurt. L-a iubit pe Isus şi i-a iubit pe oameni. Nu-şi mai aducea aminte cum ne cheamă, dar nu se putea abţine să nu ne mângâie, plină de dragoste, de fiecare dată când ne apropiam de ea. Când viaţa ei s-a scurs, tot ce a rămas a fost dragostea pentru Dumnezeu şi dragostea de oameni”. Tu pentru ce trăieşti?

Share