PE TINE CINE TE SFĂTUIEŞTE?

„Ascultă sfaturile … ca să fii înţelept” (Proverbe 19:20)

S-ar putea să fii bun în ceea ce faci. Fireşte, poate eşti mai bun decât majoritatea, dar fără ajutorul altora nu vei fi niciodată destul de bun pe cât ai putea fi. Nu-ţi vei atinge potenţialul maxim fără un bun sfătuitor. E imposibil. De ce un jucător de tenis de talie mondială are nevoie de antrenor, mai ales de unul care nu este la fel de bun ca el pe teren? Andre Agassi a răspuns la această întrebare astfel: „Tenisul necesită adaptări subtile care sunt cruciale pentru a câştiga, iar antrenorul meu, Gill, se pricepe cel mai bine la aşa ceva. Cu cât îmbătrânesc eu, cu atât el devine mai valoros”. De ce aşa? Deoarece vârsta şi experienţa nu te fac neapărat mai bun; de multe ori, ele numai adâncesc făgaşul în care te găseşti. În viaţă, ca în sport, nu ajungi niciodată în punctul în care nu ai niciodată nevoie de un sfat bun. Cu toate acestea, mulţi dintre noi funcţionează după presupunerea eronată că datorită faptului că suntem conducători, nu avem nevoie să fim conduşi. Noi facem greşeala de a ne măsura cu ceilalţi în loc să ne măsurăm cu potenţialul dat de Dumnezeu şi la sfârşit, nu am devenit ceea ce am fi putut fi. Auto-evaluarea este importantă, dar evaluarea celorlalţi este crucială. Un bun antrenor îţi măsoară performanţa în raport cu calităţile tale, nu cu ale altcuiva. Asta pentru că el ştie ce eşti capabil să faci şi că lumea te va împinge până la limită. Şi apropo, antrenorii buni sunt mereu pe scenă şi observă, nu în spatele biroului aşteptând un raport. Asta pentru că s-au investit în mod personal în succesul tău; victoria pentru tine e victorie şi pentru ei. Rut a avut nevoie de Naomi, iar Timotei a avut nevoie de Pavel. Pe tine cine te sfătuieşte?

Share