PARALIZIA SPIRITUALĂ

„Au venit la el nişte oameni, care l-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi” (Marcu 2:3)

Într-o zi, pe când Isus predica într-o casă din Capernaum, „au venit la el nişte oameni, care l-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi”. Acest om dorea să se mişte, însă nu putea. Paralizia spirituală funcţionează la fel. Înlăuntrul tău ştii că ai ceea ce-ţi trebuie pentru a izbândi, dar duhul tău nu răspunde. Care este problema? Stresul nedomolit creează o presiune care în cele din urmă se transformă în frustrare, iar frustrarea constantă duce la oboseală. Te simţi fără vlagă, nimic nu te mai entuziasmează, toate zilele sunt la fel, până când începi să crezi că nimic nu-ţi va mai merge bine vreodată. Nu contează că locuieşti într-o vilă sau într-o colibă de chirpici; dacă nu ai duhul liber, e ca şi cum ai locui într-o închisoare. Există mai multe feluri de paralizie spirituală. Există paralizia care se manifestă prin emoţii care îţi scapă de sub control. Nu te mai poţi ţine de lucrurile care-ţi sunt necesare, cum ar fi locul de muncă sau o relaţie. Ştii că ceva e greşit, dar nu vezi ieşirea spre rezolvarea situaţiei. Un alt tip de paralizie spirituală îşi are rădăcina în epuizarea mentală, emoţională şi fizică. Când toată lumea trage de tine în continuu, în cele din urmă rămâi fără vlagă. E imposibil să fii o încurajare pentru alţii fără să-ţi umpli rezervorul de la Sursă. Refuză să mai stai vreo zi în aceste stări de paralizie, de lipsă de control şi de epuizare. La fel ca omul din povestirea de astăzi, îţi vei găsi răspunsul la Domnul Isus. El dă bucurie, libertate şi scop vieţii; El „le înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii” (Isaia 40:31). Ai, însă, şi tu ceva de făcut: „zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu” (Iuda 20-21).

Share