CALIFICAREA PENTRU POZIȚIA DE LIDER ÎN BISERICA

„Dacă râvnește cineva să fie episcop” (1 Timotei 3:1)

Biblia subliniază trăsăturile de caracter, specifice celor aflați în conducerea unei biserici sau își doresc să fie. „Trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înțelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeți, în stare să învețe pe alții. Să nu fie nici bețiv, nici bătăuș, nici doritor de câștig mârșav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani; sa-și chivernisească bine casa, și să-și țină copiii în supunere cu toată cuviința. Căci dacă cineva nu știe să-și cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe și să cadă în osânda diavolului. Trebuie să aibă și o bună mărturie din partea celor de afară, ca să nu ajungă de ocară, și să cadă în cursa diavolului. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiți, nu cu două fețe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câștig mârșav: ci să păstreze taina credinței într-un cuget curat. Trebuie cercetați întâi, și numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi. Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile. Diaconii să fie bărbați ai unei singure neveste, și să știe să-și cârmuiască bine copiii și casele lor. Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi, dobândesc un loc de cinste și o mare îndrăzneală în credința care este în Hristos Isus.” (1 Timotei 3:1-13). Deci, te califici sau mai ai de lucrat, fratele meu?

Share

ASCULTA MUSTRAREA DOMNULUI

„Eu mustru și pedepsesc” (Apocalipsa 3:19)

Mustrarea lui Dumnezeu ne smerește în domeniile în care avem nevoie de smerenie. Când ne mustră, avem trei opțiuni: 1) Să ne revoltăm împotriva Lui. 2) Să murmurăm și să ne scuzăm. 3) Să primim mustrarea Lui și să revenim pe cale. Însă schimbarea de durată nu poate nici măcar să înceapă până când nu acceptăm că Dumnezeu ne iubește necondiționat și așa cum suntem. Fără asta, vei tot încerca zadarnic să te schimbi, așteptându-te să câștigi dragostea și acceptarea Sa. În realitate deja ai parte de ele – doar că nu o știi! Mulți dintre noi credem că dacă ne acceptăm pe noi înșine, scuzăm toate lucrurile care sunt greșite la noi. Nu e așa! Nu poți primi mustrarea lui Dumnezeu așa cum se cuvine până nu ai o înțelegere clară a dragostei pe care ți-o poartă. Fără asta, vei interpreta mustrarea Sa ca pe o respingere și vei crede că dezaprobarea comportamentului tău este o dezaprobare a propriei persoane. Pentru a creste spiritual, trebuie să crezi că Dumnezeu este dedicat față de tine, mai ales când te mustră și când te călăuzește pe căi pe care nu le înțelegi. În astfel de vremuri, trebuie să ai o încredere neclintită în dragostea Sa pentru tine. Apostolul Pavel a fost convins că nimic nu-l poate despărți de dragostea lui Dumnezeu (vezi Romani 8:39). In Apocalipsa capitolul trei, Dumnezeu vorbește fiecăruia dintre noi când spune: „Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia, pe care-i iubesc.” Una din cele mai puternice dovezi ale dragostei si acceptării lui Dumnezeu este mustrarea Sa. Firește, ar trebui să fii îngrijorat când ea lipsește! Așadar, dacă Dumnezeu te mustră chiar acum,fii curajos, bucură-te și ascultă de mustrarea Lui!

Share

DUMNEZEU ESTE … (7)

„Din locașul Tău cel înalt Tu uzi munții; și se satură pământul” (Psalmul 104:13)

Te-ai întrebat vreodată de ce nicăieri, altundeva în univers, nu găsim apă din abundență decât aici pe pământ? Toate telescoapele și cei care au călătorit în spațiu confirmă acest lucru. Apa, incredibilul solvent, dizolvă aproape orice de pe pământ, în afară de acele lucruri care susțin viața. Acest lichid uimitor, pe care îl considerăm ceva obișnuit, există sub formă de gheață, pătrunde prin stâncă și produce solul: Ca zăpadă, depozitează apa în văi. Ca ploaie, udă și curăță pământul. Ca abur, oferă umezeală aproape pe toate suprafețele arabile de pe pământ. Se găsește în nori exact în „cantitatea potrivită. Dacă ar exista nori ca pe planeta Venus, pe pământ nu ar exista viață. Însă exact 50% din suprafața pământului este acoperită de nori în orice moment, fapt care permite să se filtreze cantitatea necesară de lumină solară. Ca abur, timp de secole, „apa a contribuit la funcționarea câtorva din cele mai puternice mașinării pe care le avem. In afară de bismut, e singurul lichid mai greu la patru grade Celsius decât la punctul de îngheț. Dacă nu ar fi așa, viața așa cum o știm noi nu ar putea exista pe această planetă. De aceea, când îngheață, este mai ușoară și se ridică deasupra. Dacă nu ar fi așa, lacurile și râurile ar îngheța de jos în sus și peștii ar muri; algele ar fi distruse, rezerva de oxigen s-ar termina și omenirea ar muri. Așadar, când ai impresia că Dumnezeu nu te bagă în seamă sau că nu-i pasă de tine, bea un pahar cu apă și spune: „Mulțumesc, Doamne!”

Share

„DUMNEZEU ESTE…” (6)

„Tu dai viață tuturor” (Neemia 9:6)

Astăzi vom vorbi despre o altă minune a geniului creator al lui Dumnezeu: ciclul nitrogenului. Nitrogenul este extrem de inert – dacă nu ar fi, toți am fi otrăviți de diferite forme de combinații nitroase. Datorită caracterului său inert, este imposibil să combinăm nitrogenul în mod natural cu alte elemente. Dar el este absolut necesar plantelor în sol; așadar, ce dispoziție dă Dumnezeu ca să-l extragă din aer si să-l introducă în sol? Fulgerul! O sută de mii de fulgere ne lovesc planeta zilnic, creând o sută de milioane de tone de nitrogen, utilizat ca hrana de către plante în fiecare an. La patru mii de kilometri distanță de sol există un strat subțire de ozon. Dacă l-am comprima, ar rezulta un strat de numai o jumătate de centimetru si totuși, fără el, viața nu ar fi posibilă. Opt raze ucigătoare cad în fiecare zi pe planeta noastră din soare; fără ozon, am fi uciși, orbiți sau fierți. Razele ultraviolete vin sub două forme: raze mai lungi, care sunt mortale și care sunt blocate și raze mai scurte, care sunt necesare vieții pe pământ si care sunt administrate de stratul de ozon. Mai mult, cele mai mortale dintre aceste raze sunt lăsate să treacă prin stratul de ozon numai într-o cantitate limitată, suficientă pentru a ucide algele verzi care altfel ar crește și ar umple lacurile, râurile și oceanele lumii. Fără îndoială, suntem cu totul dependenți de bunătatea lui Dumnezeu. De aceea psalmistul a spus: „Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Iți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale” (Psalmul 104:27-28). Avem un Dumnezeu măreț, nu-i așa? Slavă Lui!

Share

..DUMNEZEU ESTE …” (5)

„El a făcut luna ca să arate vremurile” (Psalmul 104:19)

lată un lucru uimitor: fără lună, ar fi imposibil să trăim pe această planetă. Iar dacă ar reuși cineva să devieze luna de pe orbita sa, viața ar înceta. Luna este ca o „servitoare” a mării care curăță oceanele și plajele. Fără mareele create de lună, porturile și plajele noastre ar deveni niște gropi de gunoi urât mirositoare și ar fi imposibil să locuim în preajma lor. Datorită mareelor, valurile se sparg de stâncile oceanelor, oxigenând apele de pe planetă si furnizând oxigenul necesar pentru plancton, care stă la temelia piramidei hranei noastre. Fără plancton nu ar exista oxigen și orice formă de viață ar înceta. Dumnezeu este un geniu creator, nu-i așa? El i-a dat lunii dimensiunea potrivită și a amplasat-o la distanța potrivita de pământ ca să creeze ambianța de care avem nevoie. Noi trăim într-un uriaș ocean de aer – 78% nitrogen, 21% oxigen. Aceste elemente sunt continuu amestecate de efectul de maree pe care îl are luna asupra atmosferei. Lucrul acesta are același rezultat pe care îl are asupra mărilor și furnizează mereu aceeași proporție de oxigen. Deși noi continuăm să eliberăm dioxid de carbon în atmosferă, acesta este absorbit în ocean și noi reușim în continuare să trăim. Dacă stratul atmosferic nu ar fi la fel de gros, am fi nimiciți de miliarde de bucăți de resturi cosmice și meteoriți care cad mereu spre planeta noastră. Cine are grijă de noi? Dumnezeu! Ești bucuros de asta?

Share