FĂ ÎNTOTDEAUNA MAI MULT DECÂT ȚI SE CERE

„Voi fiți deci, desăvârșiți” (Matei 5:48)

Domnul Isus a spus: „Dați și vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân cu o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra” (Luca 6:38). Să remarcăm faptul că El nu a spus: „Să dați numai celor ce vă pot da înapoi”. John Bunyan, autorul „Călătoriei creștinului”, a spus: „Nu ai trăit astăzi dacă nu faci ceva pentru cineva care nu-ți poate răsplăti”. Pe vremea Domnului Isus, un soldat roman avea dreptul de a obliga un civil evreu să-i care bagajul pe o distanță de până la o milă (aprox. un kilometru și jumătate – n.tr.). Acesta era dreptul său și dacă refuzai să faci așa ceva suportai consecințele. Așa că, dacă mergeai prima mila, făceai numai ceea ce era obligatoriu. Apoi a apărut Isus si a spus: „Dacă te silește cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două” (Matei 5:41). De ce? Pentru că „slujirea cu o milă în plus” îți dă posibilitatea de a avea un impact în viețile celorlalți. O persoană dispusă să meargă o milă în plus este o persoană căreia ii pasă mai mult decât cred ceilalți că este potrivit, riscă mai mult decât cred ceilalți că e sigur, visează mai mult decât cred ceilalți că e practic, crede mai mult decât cred ceilalți că este posibil și dăruiește mai mult decât cred ceilalți că este nevoie, lată ce concluzie trage Domnul Isus: „Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiți, deci, desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit (v. 46-48). Așadar, fă întotdeauna mai mult decât ți se cere.

Share

ÎNVAȚĂ SĂ TE ROGI

„Duhul mijlocește pentru noi” (Romani 8:26)

Rugăciunea nu este ceva firesc pentru noi. Tendința noastră naturală este să depindem de noi înșine. Unii dintre noi nici nu au învățat încă să se roage. Alții nu se roagă suficient de mult pentru a se simți în largul lor. Iar alții nu înțeleg suficient din Cuvântul lui Dumnezeu pentru a se ruga biblic și a vedea rezultatele. Oricare ar fi cazul, nu avem scuze că nu ne rugăm. Duhul Sfânt care locuiește în noi ne poate clarifica, corecta si schimba rugăciunea pentru ca atunci când ajunge la Dumnezeu să poată fi primită. Biblia spune: „Duhul, ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. Și Cel ce cercetează inimile, știe care este năzuința Duhului; pentru că El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu. De altă parte, știm ca toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul Său” (Romani 8:26-28). Pentru binele cui „lucrează toate lucrurile împreună?” Pentru binele fiecăruia care crede? Nu, „pentru binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”. Și mult mai important, pentru binele celor ce au învățat să-l lase pe Duhul Sfânt din ei să se roage, pentru că ceea ce cere El va fi întotdeauna după voia lui Dumnezeu. A învăța să te rogi e ca și cum ai învăța o limbă străină. Cea mai bună metodă este să trăiești într-un mediu în care se vorbește această limbă. Așadar, dacă dorești să înveți cum să te rogi, trebuie: a) să petreci timp rugându-te; b) să petreci timp cu cei ce știu să se roage; c) să lași Duhul Sfânt să te conducă și să te călăuzească.

Share

STABILEȘTE ..REGULI DE VIATĂ” PENTRU COPIII TĂI

„Ce va trebui să păzim cu privire la copil, și ce va fi de făcut?” (Judecători 13:12)

Când Dumnezeu i-a spus lui Manoah, tatăl lui Samson că va avea un fiu la bătrânețe, el a întrebat: „ce va trebui să păzim cu privire la copil, și ce va fi de făcut?” El a fost un tată înțelept.  El a știut că pentru a-și putea împlini destinul, fiul său trebuia să fie crescut după anumite reguli. Copiii se simt mai în siguranță și au tendința să se dezvolte mai bine când știu care sunt limitele. Imaginează-ți că mergi cu mașina pe un pod suspendat la o înălțime de 300 m. Pentru cei care trec pe acolo pentru prima oara, pare o experiență înfricoșătoare. Un băiețel a fost atât de înfricoșat de priveliște, încât a spus: „Vai, tati! Dacă o să cădem de aici, murim pe loc!” Să presupunem că nu ar exista parapete de o parte si de alta a podului; cum ai învârti volanul? Chiar spre mijlocul drumului! Chiar dacă nu intenționezi să lovești balustradele de protecție, te simți mai sigur când știi că există. La fel este și cu copilul tău. El trebuie să știe care sunt „regulile de viață” și că le vei aplica cu seriozitate. Când regulile sunt clare acasă, copiii trăiesc în siguranță. Câtă vreme stau în interiorul acelor limite rezonabile, bine marcate, există bucurie, libertate și acceptare. Poate copiii tăi nu recunosc faptul că își doresc să fii șeful, dar respiră mai ușurați când ești. Concluzie: când Dumnezeu îți dă copii, este de fapt un proiect pe douăzeci și unu de ani cel puțin. In tot acest timp, îi pregătești fie pentru eșec, fie pentru succes. Alegerea îți aparține.

Share

SINCERITATEA PE TREI NIVELURI

„Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul” (Efeseni 4:25)

Să spui adevărul pare un lucru simplu, dar e nevoie de o dedicare pe trei niveluri: 1) Nivelul verbal. Când ești descoperit că ai mințit, încrederea pe care ceilalți o au în tine este subminată. De exemplu, cand un soț sau o soție neagă faptul ca a cheltuit tot bugetul familiei sau ascunde că are o problemă cu alcoolul, inevitabil apare necazul. Dar când fiecare știe că celălalt „spune adevărul în dragoste”, relația se întărește și rezistă în fața furtunii (Efeseni 4:15).2)Nivelul comportamental. „Cine este credincios in cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari; și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari” (Luca 16:10). Cheryl Richardson spune: „Integritatea este cheia unui trai autentic”. Devii cunoscut drept o persoană integră atunci când te ții de cuvânt. Așadar, când îți iei un angajament, du-l la capăt – chiar și atunci când te costă sau când primești o ofertă mai bună. 3) Nivelul practic. De ce e atât de greu să spunem adevărul? Pentru că fiecare relație din viața noastră se bazează pe încredere.

Când nu te comporți sincer: a) Ajungi să-ți pierzi influența și respectul celorlalți, b) Trăiești cu teamă că vei fi descoperit, ceea ce te face să te simți nesigur și te obligă să trăiești pe două niveluri: percepția publică și lupta personală, c) Trebuie să te îngrijorezi pentru ceea ce ai spus și cui ai spus d) Ajungi în punctul în care nu mai ai încredere sau nu-i mai crezi pe ceilalți, pentru că „după cum îți trăiești viața, așa îți judeci aproapele”, e) Ajungi să gândești că: „Toată lumea minte”. Problema cu acest fel de gândire e că nici tu nu poți avea încredere în ei. Așa că, dacă ai o problemă cu sinceritatea cere ajutorul Domnului.

Share

PROCESUL PĂCII

„Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, și nu li se întâmplă nici o nenorocire” (Psalmul 119:165)

Unul din ultimele lucruri pe care Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi înainte de plecarea Sa din această lume a fost acesta: „In lume veți avea necazuri” (loan 16:33). Și a avut dreptate, nu-i așa? Cu toții experimentăm stres, solicitări la locul de muncă, termene limită, așteptări, presiuni personale care ne apasă și care încearcă mereu să ne răpească pacea pe care ne-o dorim cu disperare. Nimeni nu este imun la stres, la frustrare și la sentimentul că ne aflăm pe „autostrada vieții”. Soluția nu se poate găsi într-o pastilă, în bunuri materiale sau în plăceri. Toate acestea ne epuizează. Biblia vorbește despre trei feluri diferite de pace. Să ne uităm la fiecare dintre ele: 1) Pacea cu ceilalți. „Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii” (Romani 12:18). Aceasta este o pace exterioară care este necesară pentru ca relațiile interumane să înflorească. 2) Pacea cu tine însuți. „Pacea lui Hristos… să stăpânească în inimile voastre” (Coloseni 3:15). Aceasta este pacea lăuntrică, o odihnă a minții și a sufletului care ne scapă multora dintre noi. 3) Pacea cu Dumnezeu. „Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți, prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5:1). Aceasta este pacea veșnică care vine din cunoașterea faptului că ai o relație corectă cu Dumnezeu, lată ce se întâmplă: când ai pace cu Dumnezeu, ai pace cu tine însuți si când ai pace cu tine însuți vei avea pace cu ceilalți. Acesta este, pe scurt, procesul păcii!

Share