CREȘTEREA PERSONALĂ (3)

„După cum fierul ascute fierul, tot așa și omul ațâță mânia altui om” (Proverbe 27:17)

Când nu mai crești, nu te mai bucuri de colegii șl de asociații tăi. În majoritatea cazurilor acesta e un alt simptom al nevoii de creștere și are legătură directă cu lipsa ta de influență. Când nu ești o persoană cu inițiativă, toți te vor exclude. Lumea are nevoie de sfatul și de experiența ta privind o multitudine de chestiuni și probleme. Însă odată ce încetezi să crești, ei se vor întoarce spre altcineva. Creșterea personală te face să te concentrezi asupra oamenilor, iar ei se vor concentra asupra ta. Așadar, ce poți face tu pentru a rămâne mereu proaspăt? Începe să strângi. Albinele îsi petrec toată viața zburând din floare în floare, ducând cu ele polenul de la o sursă la alta. Care este rezultatul? Creșterea! Întrucât albinele răspândesc fără încetare polenul prin grădină, încep să crească tot mâi multe flori și avem parte de un mediu înconjurător si mai frumos. În viață, polenizarea înseamnă identificarea informațiilor valoroase din surse multiple si răspândirea lor pe diferite căi către persoane diferite. Așa că, începe să cauți soluții pentru creștere personală. Pavel scrie: „să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine (2 Timotei1:6), altfel vei deveni un adormit. Dedică timp, zilnic, creșterii tale personale. Descoperă domeniul în care te pricepi cel mai bine și abordează-l în mod regulat. Trezește-te devreme, folosește-ți pauza de masă, stinge televizorul seara. Locul și timpul nu contează – lucrul important este perseverența. Eugene S. Wilson a spus: „Numai cei curioși vor învăța si numai cei hotărâți vor învinge obstacolele din calea învățării. Coeficientul căutării m-a interesat întotdeauna mai mult decât coeficientul de inteligență.” Deseori curiozitatea înnăscută îți va duce mai multe beneficii decât inteligența. Ideea este că trebuie să te dedici creșterii personale pentru a reuși, atât în viața pământească cât și în cea duhovnicească.

Share

CREȘTEREA PERSONALĂ (2)

„Un om înțelept este plin de putere” (Proverbe 24:5)

Un alt indiciu al nevoii tale de creștere personală este pierderea interesului pentru carieră. Mulți cred că asta vine din faptul că rămâi prea mult timp la același loc de muncă sau că experimentezi criza vârstei de mijloc. E adevărat că majoritatea dintre noi ne pierdem interesul pentru serviciu deoarece ne pierdem interesul față de creștere. Să ne gândim la cei ce experimentează nivelul cel mai înalt de intensitate și de creativitate. General vorbind, ei sunt pasionați de, munca lor și nu sunt câtuși de puțin îngrijorați de detalii, ci doar de „imaginea de ansamblu.” In timp ce oamenii din jurul lor sunt prinși cu tot felul de treburi din rutina zilnică, oamenii orientați spre creștere sunt preocupați să deprindă tactici și încearcă să-și depășească limitele. Ei sunt persoane care cresc, care învață și care își lărgesc experiența – oameni care nu-și pierd niciodată interesul față de locul de muncă sau fată de viată. Să cultivi arahide sună foarte plictisitor, nu-i așa? Nu și pentru George Washington Carver! El le-a studiat, le-a cultivat, a descoperit sute de utilizări diferite și a devenit atât de celebru, încât a fost invitat la Washington D.C. pentru a explica secretul succesului său în fața Congresului. După cum poate vă mai amintiți dintr-o altă meditație, iată ce le-a spus el: „Dumnezeu a creat arahidele. Așa că eu L-am rugat să-mi spună ce pot face cu ele si El mi-a arătat!” E atât de simplu. Alocă la fel de mult timp ca să-ți lărgești cunoștințele cât aloci lucrurilor mai puțin importante și vezi dacă nivelul de interes și de entuziasm nu se va îmbunătăți. Biblia spune: „Un om înțelept este plin de putere și cel priceput își oțelește vlaga.”

Share

CREȘTEREA PERSONALĂ (1)

„Căci înțelepciunea va veni în inima ta, și cunoștința va fi desfătarea sufletului tău” (Proverbe 2:10)

Creșterea personală te înalță. Oprește-te și uită-te la cei din biserica ta, de la locul de muncă sau din cercul tău de prieteni. W. Edwards Deming, consultantul pe probleme de management a spus: „învățarea nu este obligatorie… nici supraviețuirea.” În cultura corporatistă, cu cât este mai înaltă funcția cuiva, cu atât mai puțină „corvoadă” este implicată si cu atât mai multă „materie cenușie.” Să ne imaginăm o sală de conferințe în timpul unei ședințe importante. De regulă, o armata de oameni stau în jurul mesei cu laptopuri, serviete și cutii cu dosare, în timp ce președintele intră în încăpere ținând în mâini foarte puține lucruri, deoarece el nu a fost angajat să opereze pe calculator, să respecte un orar sau să gestioneze dosare. El a fost angajat pentru faptul că este expert și ideile sale au putere. Organizațiile vor ca cei ce au cele mai bune idei să ocupe funcții de conducere; în consecință, promovările sunt în general pentru persoanele motivate din interior – bărbați și femei care dau dovadă de inițiativă si creștere. Așa că, începe să generezi idei noi și vei vedea cât de rapid vei fi remarcat! Daniel a început ca rob în Babilon, partea cea mai de jos a scării ierarhice. Insă a fost curând promovat, ajungând chiar în cabinetul lui Nebucadnețar, deoarece regele căuta oameni cu următoarele calități: „fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească” (Daniel 1:4). Deci, creșterea personală te înalță atât fizic cât și spiritual. Așadar, dedică-te creșterii personale.

Share

SFÂNT! SFÂNT! SFÂNT!

„Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oștirilor” (Isaia 6:3)

Când Isaia L-a văzut pe Dumnezeu, el a scris: „Am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt, și poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele, și cu două zburau. Strigau unul la altul, și ziceau: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui”! Și se zguduiau ușiorii ușii de glasul care răsuna, și casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe împăratul, Domnul oștirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mană, pe care-l luase cu cleștele de pe altar. Mi-a atins gura cu el și a zis: „lată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit!” Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, și cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „lată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te și spune poporului acestuia” (v. 1-9). Nu am ales acest fragment din Scriptură să te fac să te îndoiești de neprihănirea ta înaintea lui Dumnezeu, în calitate de copil al Sau, ci am dorit să ne amintim împreună de sfințenia Dumnezeului nostru. Isaia a fost proorocul care călăuzea poporul, iar Dumnezeu a avut o misiune pentru el. Dar înainte să și-o asume, Isaia a trebuit să-și recunoască starea inimii și să-L lase pe Dumnezeu să-l schimbe. Astăzi, și noi trebuie să facem la fel!

Share

ACELAȘI LUCRU IȚI SPUNE ȘI ȚIE

,A venit Isus, a stat în mijlocul lor, și le-a zis: „Pace vouă!” (loan 20:19)

Unul din primele lucruri pe care le-a făcut Domnul Isus după ce a înviat a fost să-și caute ucenicii care l-au dezamăgit amarnic. „În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor, și le-a zis: „Pace vouă!” Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, când au văzut pe Domnul. Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” (v. 19-21). Printre ei se afla Petru, care a umblat pe ape, care a participat la minunea înmulțirii pâinilor pentru cei cinci mii de oameni flămânzi si l-a văzut pe Moise și pe llie stând lângă Domnul Isus pe Muntele Schimbării la Față. Marele, îndrăznețul și curajosul Petru care a spus: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” (Matei 26:35). Și nu a fost singurul. „Toți ucenicii au spus același lucru” (v. 35). Cu toate acestea, Scriptura spune: „Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.” (Marcu 14:50). Sfântul loan, Sfântul Andrei și Sfântul lacov – cu toții zugrăviți pe vitraliile bisericilor din lumea întreagă – l-au abandonat pe Domnul Isus când se afla în cea mai mare încercare. Totuși, când a înviat din morți, El nu a adus vorba despre asta nici măcar o dată. In schimb: Le-a arătat mâinile” (loan 20:20). De ce? Pentru a-i asigura că îi iubește în ciuda eșecurilor lor. In loc să-i renege, El le-a zis: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” Astăzi, El îți spune același lucru și ție!

Share