CINE ÎȚI SPUNE ADEVĂRUL?

„Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui, dar sărutările unui vrăjmaș sunt mincinoase” (Proverbe 27:6)

Când vorbim despre părerea pe care o avem despre noi înșine, cu toții dăm dovadă de slăbiciune. Așa că, avem nevoie de alții care să ne spună adevărul, fără menajamente si nimic altceva. Când cineva te iubește cu adevărat, se va simți obligat să-ti dezvăluie defectele din viața ta, păcătoșenia și domeniile care au nevoie de îmbunătățire. Vei fi tentat, poate, să nu le iei in seamă, însă trebuie să treci peste înțepătura vorbelor si să asculți adevărul din mesajul lor. Autorul Proverbelor ne spune: „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui, dar sărutările unui vrăjmaș sunt mincinoase”. Uneori adevărul doare, dar trebuie să ai credința că cei ce te încurajează în viață nu-ți vor decât binele. Dacă e să trăiești vreodată sentimentul împlinirii în viață, atunci ai nevoie de cineva de încredere; de cineva care vede unde ești și spre ce duce calea pe care te găsești. Dacă vrei să te cunoști cu adevărat si părerea pe care le-o faci celorlalți, ai nevoie de o oglindă de încredere care să-ți reflecteze adevărul, si nu ceea ce vrei să vezi. Dacă respingi exact răspunsul de care ai nevoie, gândeste-te la aceste versete: „Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înțeleptul ascultă sfaturile” (Proverbe 12:15). „Prin mândrie se ațâță numai certuri, dar înțelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile” (Proverbe 13:10). „Planurile nu izbutesc, când lipsește o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulți sfetnici” (Proverbe 15:22). Așadar, iată întrebarea: cine îti spune adevărul? Persoana aceea îți este adevăratul prieten!

Share

„AȘ DORI”

„Să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu” (loan 15:12)

Un consilier creștin scrie: „O profesoară a unor elevi de clasa a șasea mi-a împărtășit rezultatele unui proiect creativ de scriere pe care l-a avut cu clasa ei. Ea le-a cerut copiilor să compună mai multe propoziții care să înceapă cu: „Aș dori”. Profesoara s-a așteptat ca elevii ei să scrie despre dorința lor de a avea biciclete, jucării, animale, de a face excursii la diverse parcuri de distracții, etc. În schimb, douăzeci din treizeci de elevi au făcut referire la despărțirile sau la conflictele din familiile lor: „Aș dori ca părinții mei să nu se mai certe. Aș dori ca tata sa se reîntoarcă la noi. As dori să iau numai zece, pentru ca tata să mă iubească. Aș dori ca mama să nu aibă un iubit. Aș dori să am o mamă și un tată pentru ca ceilalți copii să nu mai râdă de mine. AM trei mame și trei tați și îmi distrug viața. Aș dori să am o pușcă ca să-i împușc pe cei ce râd de mine:. Nici măcar nu mai este o știre că familia din zilele noastre suferă mari necazuri, însă pentru mine este o mare durere să văd copilași ca aceștia luptându-se într-o perioadă a vieții când simpla creștere este o mare provocare pentru ei. Milioane de copii ca ei sunt prinși în aceeași cursă. Fiecare aspect al vieții lor este influențat de instabilitatea familiei în anii de creștere. Fără a avea acces la consiliere de specialitate, mulți dintre aceștia vor duce cu ei aceste probleme în relațiile lor viitoare. Atunci tiparul dezintegrării se va repeta în generația următoare. Intorcându-mă la răspunsurile date de acești elevi, mă întreb cum ar completa copiii tăi o propoziție care începe cu „aș dori…”. Gândește-te astăzi la acest lucru si fă ceva!

Share

CUM SĂ LUCREZI PENTRU OAMENI (2)

„Au desfăcut acoperișul casei unde era Isus” (Marcu 2:4)

Când patru oameni, care îl duceau pe prietenul lor paralizat, au ajuns la casa în care predica Domnul Isus, mulțimea era atât de numeroasă încât nu au reușit să ajungă la El. Așa că au avut de făcut o alegere: să renunțe sau să persevereze și să găsească o cale de a intra. Atunci s-au hotărât să se urce pe acoperiș și să desfacă „acoperișul casei unde era Isus”. Când în cele din urmă l-au spart, iar Domnul Isus le-a văzut credința, i-a spus omului: „scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă” (v. 11). Ceea ce s-a întâmplat după aceea este nemaipomenit:

”îndată slăbănogul s-a sculat, și-a ridicat patul, și a ieșit afară în fața tuturor; așa că toți au rămas uimiți și slăveau pe Dumnezeu, și ziceau: „Niciodată n-am văzut așa ceva!” (v. 12). Oricare ar fi acoperișul” care te separă pe tine sau pe cineva drag de Domnul Isus, el trebuie dat la  parte! Sparge-l! Nu lăsa nimic să-ți stea în cale! Domnul Isus poate da oricui vindecare, un nou început, un serviciu bun sau o lucrare eficientă – dacă e dispus să lucreze. Acei oameni au fost radicali în abordarea lor. Ei nu au avut numai credință – ei au avut credință în acțiune! Ei au venit să-L vadă pe Domnul Isus și au refuzat să fie dați la o parte. In timp ce spărgeau acoperișul, ei au crezut că numai câțiva centimetri îi separă de o minune și nu aveau de gând să fie opriți. Faptul că au știut lucrul acesta i-a făcut să continue. Așadar, indiferent ce ai de făcut azi, nimic să nu te împiedice să ajungi la Domnul Isus. Ești mai aproape de reușită decât crezi, așa că nu înceta să lucrezi și nu te opri până nu ajungi la țintă!

Share

CUM SĂ LUCREZI PENTRU OAMENI (1)

„I-au adus un slăbănog, purtat de patru inși” (Marcu 2:3)

A fost nevoie de patru oameni pentru a-l duce pe omul acela la Domnul Isus și din fericire, ei nu au fost tipul de oameni care să renunțe ușor. Ei au refuzat să lase ca mulțimea să le stea în drum. Ei chiar au „desfăcut” acoperișul pentru a-l duce la Isus. Așadar, dacă dorești să lucrezi pentru oameni: 1) Trebuie să fii conștient de nevoia lor. Ai putea crede că totul este în regulă cu ei și cu toate acestea, lăuntrul lor să fie pe o targa. Când sunt singuri, ei strigă: „Doamne, dacă nu mă ajuți, sunt pierdut”. Ei suferă, sunt disperați și neputincioși și ei știu asta. 2) Nu trebuie să-i dezamăgești. A-ți lua angajamentul de a aduce pe cineva la Hristos înseamnă a ridica, a refuza să dezamăgești si a duce persoana până la capătul drumului. Înseamnă să mângâi, să încurajezi să o ții strâns până când El o atinge. 3) Trebuie să-L lași pe Isus să lucreze. Adesea cei care suferă nu știu ce le trebuie – dar lsus știe. Așadar, odată ce-i duci la El, dă-te la o parte si lasă-L pe El să lucreze. După ce am stat o vreme în biserică, avem tendința să căutăm semne exterioare ale schimbării. Domnul Isus însă a recunoscut că prima nevoie a acelui om a fost iertarea: „Fiule, păcatele îți sunt iertate!” (v. 5). După aceea, El s-a adresat celei de-a doua nevoi a bărbatului: „scoală-te, ridică-ți patul, și du-te acasă” (v. 11). Nu respinge modalitatea lui Dumnezeu de a lucra pe căi neînțelese de tine. El știe ce face și nimic din ce face El nu este cu jumătate de măsură. Odată ce începe să lucreze în cineva, El „va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6).

Share

CERE-I LUI DUMNEZEU O VIZIUNE

„Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus” (Evrei 12:2)

Viziunea este o imagine a ceea ce „ar putea fi” și nu a ceea ce „este”. Viziunea ta ar putea fi aceea de a-i ajuta pe cei marginalizați și uitați. Asemenea lui John Kirkby, care si-a părăsit locul de muncă din domeniul financiar când a simțit chemarea lui Dumnezeu de a-i ajuta pe cei săraci și a fondat organizația Christians Against Poverty (Creștini împotriva sărăciei – n.tr.). Sau viziunea unei afaceri cinstite unde angajații să se simtă protejați – precum au procedat fondatorii creștini de la Cadbury, Rowntree și Fry din industria cofetăriei. Poate fi o viziune a libertății acolo unde există asuprire – ca cea care l-a făcut pe William Wilberforce să renunțe la o viață de privilegii pentru a eradica sclavia. Sau, viziunea noastră poate fi mai neînsemnată si mai simplă – cum ar fi să devii primul membru al familiei care termină o facultate sau să devii un părinte bun pentru copilul tău chiar dacă tu nu ai avut parte de așa ceva. Sau desfătarea de un obicei prost înainte sa te zdrobească … sau să învingi teama de tehnologie si să înveți să folosești un iPad … sau să-ți petreci anii pensiei influențând lumea din jurul tău. Thoreâu a spus: „Dacă ai construit castele în ger, pune temelii sub ele”. Dar faptul de a avea o viziune nu este suficient; trebuie să existe și un angajament de a opune în aplicare. Aceasta se numește misiune, și presupune stabilirea unor pași specifici, măsurabili, care trebuie parcurși. Acești pași poartă numele de scopuri; scopurile stabilesc un plan pentru îndeplinirea misiunii si pentru împlinirea viziunii. In general, vei avea o singură viziune, dar mai multe obiective. Și fiecare obiectiv atins te aduce cu un pas mai aproape de împlinirea viziunii, lată vestea cu adevărat bună: când viziunea ta vine de la Dumnezeu, El îți va da tăria, înțelepciunea, relațiile, conexiunile și resursele de a o realiza, deoarece El este „Căpetenia și Desăvârșirea credinței.

Share