O PERSPECTIVĂ BIBLICĂ ASUPRA BISERICII

La Rusalii, creştinii sărbătoresc pogorârea Duhului Sfânt şi ziua de naştere a Bisericii. Termenul biserică, din nefericire, unul dintre cele mai abuzate cuvinte, provine din cuvântul grecesc ekklesia, care nu desemnează o clădire moartă ci o comunitate vie. În lumea greacă, în contextul democrației ateniene, ekklesia reprezenta o adunare alcătuită din cetăţeni liberi, chemaţi să se desprindă de problemele proprii pentru a a se exprima în chestiuni de interes public (vezi Faptele Apostolilor 19:32, 39, 41). Cuvântul biserică sau biserici apare de peste o sută de ori pe paginile Noului Testament pentru a desemna noua entitate divino-umană formată la Rusalii, în ziua în care s-a pogorât Duhul Sfânt.

Viziunea cu privire la întemeierea Bisericii s-a născut în inima lui Dumnezeu ( 2 Corinteni 1:1). Scriitorii Noului Testament vorbesc despre „bisericile lui Dumnezeu” sau despre „bisericile lui Hristos” (1 Tesaloniceni 2:14, Romani 16:16) tocmai pentru a sublinia originea divină a Bisericii. Termenul este menţionat pentru întâia oară chiar de Domnul Isus în Matei 16:18. Ca răspuns la mărturisirea lui Petru, cum că El este „Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu”, Domnul Isus afirmă că pe această piatră îşi va zidi Biserica Sa. Cu alte cuvinte fiecare biserică scripturală este întemeiată nu pe un om, ci pe Domnul Isus Hristos, iar Apostolul Pavel precizează că nimeni nu mai poate pune o altă temelie decât cea care a fost deja pusă, mai precis Domnul Isus Hristos (1 Corinteni 3:11).

Totodată, scriitorii Noului Testament folosesc mai multe metafore pentru a ilustra modul în care Biserica funcţionează. Analogia cu trupul lui Hristos (1 Corinteni 12:21) exprimă încredinţarea Apostolului Pavel că Domnul Isus este prezent pe pământ prin intermediul bisericii Sale. Dacă suntem cu adevărat creştini, dacă suntem cu adevărat în Hristos, noi trebuie să fim parte din trupul acesta. Capul trupului, Conducătorul Bisericii este Domnul Isus, iar credincioşii îşi sunt mădulare unii altora.

Tot în Noul Testament, Hristos Domnul este prezentat ca fiind Mirele, iar biserica, Mireasa Sa. În Efeseni 5:25, Apostolul Pavel descrie frumuseţea relaţiei dintre Hristos şi biserica Sa, o relaţie construită pe iubire, o iubire atât de puternică încât El s-a jertfit pe Sine Însuşi pentru ea. Mai mult decât atât Biserica este chemată să se păstreze curată pentru Mirele ei prin credincioşia faţă de „Cuvântul”prin care ea este „sfinţit㔺i „curăţită” (Ioan 15:3). Practic, Domnul Isus este Cel care îi sfinţeşte pe membrii Bisericii Sale, dezbrăcându-i de veşmintele murdare şi îmbrăcându-i cu haina neprihănirii Sale, tocmai prin puterea sfinţitoare a Cuvântului lui Dumnezeu (Ioan 17:17).

E important să realizăm că acum Biserica este într-un proces avansat de construcţie. Cineva chiar o asemăna cu un şantier, o locaţie în care există încă multe dificultăţi, multe provocări şi evident multe probleme și proiecte care își așteaptă finalizarea. Dar destinul Bisericii este unul glorios, pentru că promisiunea Domnului Isus este că într-o bună zi (o zi cu adevărat bună), El va prezenta Tatălui Biserica, mireasa Sa, fără nici o pată şi fără nici o imperfecţiune (Efeseni 5:27).

Adrian Neiconi

Share