O ÎNTÂLNIRE CU DUMNEZEU

„Am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie” (Isaia 6:1)

 Isaia descrie o întâlnire pe care a avut-o cu Dumnezeu la începutul lucrării sale şi care i-a schimbat viaţa: „am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt… Serafimii stăteau deasupra Lui, şi … strigau unul la altul, şi ziceau: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui”! Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe împăratul … Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână … de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului …” (Isaia 6:1-9). Întâlnirea cu Dumnezeu aduce mereu trei lucruri:

1) Un sentiment al sfinţeniei şi al unicităţii Lui.

2) O recunoaştere a nevredniciei noastre.

3) Smerenie şi foame mai mare după El. Epuizarea şi agitaţia vieţii zilnice toceşte ascuţimea sensibilităţii noastre spirituale. Şi faptul că ne măsurăm sfinţenia cu a celor din jur ne face să credem că ducem o viaţă dedicată, când de fapt nu e aşa. Aşa că Dumnezeu ne cheamă la o întâlnire cu El pentru a ne curăţa, pentru a ne da putere şi pentru a ne trimite să împlinim planul Său.

Share