NĂDEJDEA

„Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre” (Evrei 10:23)

Unii dintre cei pe care îi cunoşti trăiesc fără nădejde. Priveşte-i: zâmbesc, dar privirea lor e moartă. Vorbesc, dar muzica lipseşte din glasul lor. Ei sunt ca nişte manechine: îmbrăcaţi dar fără să meargă undeva, căci se simt deznădăjduiţi. Dar ca urmaş al lui Hristos, tu nu trebuie să trăieşti aşa. „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa”. Nădejdea noastră nu este noroc, ca şi atunci când câştigi la loto. Nu, e încrederea că Dumnezeu va face ceea ce a spus. Nimeni nu a cunoscut mai bine acest adevăr decât David. El a avut toate motivele să-şi piardă nădejdea. După ce Samuel l-a uns ca rege al lui Israel, el a trebuit să aştepte şapte ani, cât timp Saul a mai ocupat tronul. El a trebuit să fugă pentru a-şi salva viaţa şi să se ascundă în peşteri, înconjurat de duşmani. El a văzut Israelul devastat, şi-a văzut prietenii ucişi şi familia înrobită. Dar el nu a şovăit şi nu s-a dat bătut. Confruntat cu împrejurări care pe mulţi dintre noi i-ar istovi, psalmistul a spus: „în Tine îmi este nădejdea” (Psalmul 39:7). „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30:5). Cu alte cuvinte, lucrurile se vor îndrepta! Nu poţi pierde cu o aşa atitudine. David a devenit rege pentru că nu şi-a pierdut niciodată încrederea în promisiunile lui Dumnezeu. Ele l-au ajutat să se concentreze; l-au ajutat să stea deasupra problemelor; l-au ajutat să meargă mai departe! Ţie ce ţi-a promis Dumnezeu? Bazează-te pe Cuvântul Său si declară: „Dacă Dumnezeu a promis, cred şi asta rezolvă totul!”

Share