MUSTRAREA ŞI ÎNCURAJAREA

Să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială” (1 Tesaloniceni 5:14)

„Să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi”. Din nefericire, preferăm să tăcem şi să fim populari decât să rostim crudul adevăr referitor la vieţile altora. Un învăţător scrie: „Biserica nu este un grup de indivizi care se întâlnesc întâmplător în acelaşi loc în fiecare săptămână; e un corp spiritual… o familie care iubeşte. E mult mai uşor să îmbărbătezi şi să încurajezi, decât să avertizezi şi să mustri, dar ambele sunt necesare. Efeseni 4:15 ne învaţă să spunem adevărul în dragoste, aşa încât tot trupul să „crească în toate privinţele”. Dacă nu ne facem timp să dăm îndemnuri, să îmbărbătăm, să avertizăm, să mângâiem, să ridicăm şi să avem răbdare, la sfârşit, toţi vom suferi. Trupul tău nu funcţionează bine când un mădular suferă sau nu îşi îndeplineşte rolul. Şi biserica suferă când unul dintre mădularele ei este nesupus, prefăcut, slab sau îmbrăţişează o doctrină greşită. Când laşi un mădular al trupului să se chinuie sau când nu oferi sprijin unui mădular ce suferă, lucrul acesta poate duce la daune iremediabile; iar faptul de a nu aduce la cunoştinţa unui membru probleme serioase, îi face un mare deserviciu acelei persoane”. Ca părinţi, ne iubim copiii prea mult pentru a permite ca un comportament nepotrivit să fie trecut cu vederea. Noi ştim că, pe parcurs, le va afecta în mod negativ atitudinea faţă de autoritate, relaţiile, simţul răspunderii şi disciplina personală. Ne pasă suficient de mult pentru a-i mustra şi a-i îndruma. Pavel spune: „dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei” (Galateni 6:1). Adevărul este singurul temei pe care te poţi baza iar scopul tău ar trebui să fie rostirea lui în dragoste.

Share